Astazi, discutand cu cineva despre apropierea sarbatorilor de iarna, mi-a revenit gandul ca luna decembrie este speciala. In tot anul, pana la 1 decembrie ma las coplesit de griji, probleme, greutati cotidiene, urcusuri si coborasuri in viata; dar o data cu 1 decembrie, toate acestea dispar. Luna decembrie inseamna sa fiu acasa, langa cei dragi, luna decembrie este luna dorintelor implinite, a visurilor pe care nu mi le permit in alta perioada. Luna sarbatorilor, poate cea mai implinita si linisitita din an, cand zambetul apare mai des pe chipul meu. Este incredibil cum acum, la fel ca in poveste, cu un ochi rad si cu celalalt plang, privind si ascultand colindatorii, citind povesti cu mos Craciun, chiar daca demult am descifrat tainele alfabetului, inca imi mai place sa citesc asa ceva:) Apreciez din nou bunatatea si generozitatea, spun cuvinte frumoase demult prafuite in cotloanele inimii si sufletului meu. Imi amintesc chipuri si nume lasate in minte parasite si imi doresc sa le revad si sa le ofer o calda imbratisare.
Intotdeauna am iubit decembrie. Si nu pentru cadouri sau pregatiri, si nici pentru distractie. Am iubit decembrie pentru simplul fapt ca doar acum ne amintim ca suntem oameni si pentru o clipa toate rautatile dispar. Pentru ca reusesc sa privesc lumea prin ochii si fericirea "copilului din suflet"...de aceea pentru mine luna decembrie este speciala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu