Dumnezeu a creat omul pe baza Principiului, de aceea omul este menit in viata sa mearga pe calea Principiului. Inseamna ca, forta care actioneaza in cadrul Principiului, nu poate sili o persoana sa se abata de la calea Principiului si sa cada.
De exemplu, un tren nu poate deraia daca locomotiva sau sinele sunt in stare buna. Aceasta poate sa se intample cand pe locomotiva actioneaza o forta opusa exterioara mai puternica decat impulsul de miscare inainte a trenului.
In cazul oamenilor, forta Principiului calauzeste dezvoltarea lor in directia corecta. Dar in cazul in care o forta mai puternica, venita din alta directie si cu un scop opus al Principiului va intra in coliziune cu ei, acestia vor cadea cu siguranta. Singurul lucru care poate depasi forta Principiului este forta iubirii . De aceea, nu este exlusa posibilitatea ca, persoana care nu a atins inca perfectiunea sa cada in pacat sub influenta iubirii, centrul caruia nu este Principiul.
De ce forta iubirii este mai puternica decat cea a Principiului? In acest caz, iubirea, al carei scop difera de cel a lui Dumnezeu, poate afecta omul, care inca nu a atins perfectiunea, si sa-i provoace caderea.
Potrivit Principiului creatiei, iubirea lui Dumnezeu se afla pe pozitia de subiect fata de toate tipurile de iubire care se gasesc in interiorul fundamentului celor patru pozitii, stabilit atunci cand membrii lui implinesc scopul celor trei obiecte prin iubirea lor dinamica unul pentru celalalt. Iubirea este un izvor al vietii si al fericirii omului. In lipsa iubirii lui Dumnezeu este imposibil de a stabili un fundament adevarat al celor patru pozitii, desavarsirea caruia este scopul creatiei a omului.
Cu toate ca Dumnezeu a creat omul pe baza Principiului, El ne stapaneste prin intermediul iubirii. In mod corespunzator, pentru ca iubirea sa-si indeplineasca rolul cuvenit, forta ei trebuie sa fie mai mare decat cea a Principiului. Daca forta iubirii ar fi fost mai slaba decat cea a Principiului, atunci stapanirea iubirii lui Dumnezeu asupra omului ,creat conform Principiului, ar fi fost imposibila. Atunci pentru om Principiul ar fi fost mult mai important decat iubirea lui Dumnezeu. Din acest motiv, Isus educa discipolii prin intermediul adevarului, insa cea care i-a salvat a fost iubirea lui.
Motivul din care Dumnezeu a stabilit porunca drept obiect al credintei
Din ce motiv Dumnezeu le-a dat lui Adam si Evei porunca , sa nu mancati din fruct? In starea lor de imaturitate, Adam si Eva se aflau in afara stapanirii directe de iubire a lui Dumnezeu. Forta iubirii este mai puternica decat forta Principiului. In cazul in care ei s-au aflat in pozitia obiect fata de arhanghel, ei ar fi putut sa cada sub influenta iubirii neprincipiale , care are un scop opus Principiului.
Pentru a preveni acest lucru, Dumnezeu le-a dat lui Adam si Evei porunca prin care le interzicea acestora sa creeze asemenea relatii cu arhanghelul. Indiferent cat de puternica ar fi fost forta iubirii neprincipiale a arhanghelului, daca Adam si Eva ar fi urmat porunca lui Dumnezeu si ar fi intrat in relatia de a da si a primi doar cu El, atunci forta iubirii neprincipiale a arhanghelului nu i-ar fi afectat si ei nu ar fi cazut niciodata. Dar , Adam si Eva nu au ascultat porunca lui Dumnezeu, ci au creat o baza comuna cu arhanghelul si au intrat in actiunea de a da si a primi cu el. Ca rezultat, a aparut o forta iubirii neprincipiale, care i-a facut sa se abata de la calea Principiului.
Dumnezeu le-a dat oamenilor imaturi porunca nu doar pentru ca vroia sa previna caderea lor. El dorea, de asemenea, ca omul va primi dreptul de stapanire asupra lumii create , mostenind natura Lui creativa. De aceea Adam si Eva au trebuit sa mearga la perfectiune , pastrand credinta in Cuvantul lui , aceasta fiind partea lor de responsabilitate.
Dumnezeu nu a dat porunca arhanghelului, ci oamenilor , caci vroia sa inalte demnitatea lor si sa educe calitatile , necesare pentru a primi dreptul de stapanire asupra ingerilor, ocupand pozitia copiilor lui Dumnezeu.
Perioada in care era necesara porunca
Ar fi ramas pentru totdeauna porunca lui Dumnezeu de a nu manca ? Cea de-a doua binecuvantare data de Dumnezeu urma sa fie implinita atunci cand Adam si Eva ar fi intrat in sfera stapanirii directe a iubirii lui Dumnezeu, s-ar fi unit ca sot si sotie adevarati, centrati pe iubirea Lui, ar fi dat nastere copiilor (Fac.1:28). Prin urmare, numai dupa atingerea perfectiunii omul poate sa manance acest fruct, fara sa incalce Principiul.
Forta iubirii este mai mare decat forta Principiului. Daca Adam si Eva ar fi atins perfectiunea, ar fi devenit sot si sotie, centrul vietii caruia ar fi fost Dumnezeu si ar fi intrat in sfera stapanirii directe a iubirii absolute a lui Dumnezeu, atunci iubirea lor conjugala ar fi devenit absoluta. Nimeni si nimic in Universul nu ar putea distruge iubirea care i-a unit. Mai mult decat atat, iubirea arhanghelului , nivelul careia este mult mai jos decat iubirea umana, nu ar putea afecta iubirea lor reciproca , in centrul carei ar fi aflat Dumnezeu. Asadar, porunca lui Dumnezeu era obligatorie pentru Adam si Eva numai in perioada de crestere, cand acestia nu au ajuns inca la perfectiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu