O mamă este întotdeauna binevoitoare

De ce spunem că imaginea lumii acesteia este fictivă şi ireală?

Imaginea lumii care ne apare este fictivă şi ireală, deoarece Creatorul este mereu bun şi binevoitor cu noi. La final creatura va revela dragostea Creatorului în tot. Dar, în acelaşi timp, neavând de ales, El trebuie să se grăbească să ne dezvoltăm şi chiar să ne ameninţe, să ne preseze şi să ne inducă în eroare.

Noi facem acelaşi lucru cu copiii, altfel ei nu se dezvoltă. De aceea Creatorul ne tratează în acelaşi mod. Problema este că noi nu vedem cine are grijă de noi şi noi nu cunoaştem planul creaţiei. De asemenea, un copil nu înţelege ce se întâmplă. El nu realizează că părinţii lui îi oferă exerciţii; pentru el este un simplu joc. Aceasta a fost atunci când mama sau tatăl său încep să pună presiune asupra lui, când el nu le acordă atenţie şi începe să strige că mama este rea!


Nu am auzit niciodată un copil strigând că mama lui este binevoitoare. El ia asta de la sine, deoarece este evident că ea trebuie să-l servească. Dar când brusc, ea face ceva împotriva voinţei lui, el resimte asta. Deci, trebuie să înţelegem să singurul mod de a avansa este prin exerciţii care nu sunt foarte agreabile şi vor fi doar complicate. Totul depinde de pregătirea noastră şi de capacitatea noastră de a le recunoaşte. De fapt, ni se dă un anumit exerciţiu în fiecare moment şi putem fi, constant, într-un proces de clarificare.

Cu toate acestea, o persoană nu face efortul corect şi, dacă stimulii Creatorului se acumulează, în final se vor simţi precum o lovitură puternică. Este ca şi cum ai avea plângeri faţă de cineva, dar te restrângi şi suferi. Acumulezi furie şi frustrare în interiorul tău, în loc de a clarifica uşor şi rapid lucrurile, în momentul în care se produc. Cu toate acestea, în cele din urmă, îţi pierzi răbdarea şi explodezi şi asta se întâmplă dintr-o dată şi pe neaşteptate şi cei din jur nu înţeleg ce se întâmplă.

Deci, este mai bine să nu se ajungă la o astfel de explozie, dar să fii conştient de ceea ce se întâmplă, tot timpul. Asta nu este posibil decât graţie garanţiei reciproce, când toată lumea se gândeşte la asta şi-i face faţă, când toată lumea vrea să se sprijine reciproc. De fapt, noi construim sufletul şi unicul vas general al sufletului. O persoană nu are nimic personal în spiritualitate.

Soluţia nu este decât în conexiune şi aceasta este în relaţie cu ceea ce gândesc despre prieteni şi legătura dintre noi. Este singurul lucru pe care trebuie să-l corectăm, pentru că este modul în care este construit sufletul nostru.