Aglomeraţie mare la uşă , salut şi intru.. . Şi cabinetul plin ( nu de pacienţi , doar unul pe scaun ) cu portocale, chokotoff şi nu ştiu ce covrigi umpluti cu frişcă şi vanilie, aşa că mi–a trecut pofta de tratat dinţi şi am trecut la desert. Plus spectacol gratuit. Sadic… ştiu – da’ parcă te consolează durerea altora.
Unu, doi şi -al treilea mai să-l adimiri cu masculinitate, cocoţat pe scaunul ala mobil, filtrând discret :
,, -N – aveţi idee de cate ori am venit până la uşă şi m-am intors. Pur şi simplu mi-e frică !!!”
N-am apucat să-i explic că si eu sunt pacient, da’de-al casei :) c-am ras aşa cu poftă, săracu nedumerit a inceput să se scuze, şi-n final l-a lămurit vară-mea că sunt rudă !
Da’nici nu şi-ascos dintele, cică se mai gandeste !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu