joi, mai 21, 2015

La piață

Când bucuria stă în doi litri de lapte ...
Azi de dimineață, ca în fiecare zi de miercuri, merg la piață, la doamna de la care-mi cumpăr laptele. În timp ce aștept să-mi dea restul, apare o doamnă mai în vârstă.
- Cât e litrul de lapte?
- 3 lei. Nu mai am decât o sticlă de 2 l.
- Bine, uitați aici 3 lei și merg să scot pensia și vă aduc și restul de 3 lei. Sau, stați că uite mai am niște mărunt. Poate fac de încă 3 , că nu vreau să credeți că nu sunt de cuvânt.

Mă apropii de ea și o întreb dacă se supără să-i plătesc eu laptele. Și, pentru a nu se simți jignită, o rog să-l primească în amintirea bunici mele, pe care o chema Elena.
-Vaaaaiii, dar ce bucurie îmi faceți! Nici nu vă dați seama! De când n-am mai băut lapte! Nici nu știți ce bucurie îmi faceți! Vă mulțumesc, să vă dea Dumnezeu ... !
Și-ncepe să mă blagoslovească și să mă pupe, pe amândoi obrajii, cu lacrimi în ochi, de parcă cine știe ce-i dăruisem. Și nu se mai oprea din mulțumit!
Nu știam cum să plec mai repede, să-mi ascund lacrimile și fâstâceala. Nu erau decât doi litri de lapte ...

4 comentarii:

Anonim spunea...

Să fie primit.

Anonim spunea...

Să fie primit.

florentin spunea...

Un like e absurd sa dau la o astfel de situatie. Ingrozitor, dar, din pacate, cazurile astea nu sunt doar intamplari nefericite in Romania sec. XXI

Anonim spunea...

E trist ca am ajuns sa ne bucuram la pomana celor 2 litri de lapte.Romania are mare potential dar nu investeste nimeni in ea...mare pacat.Sa fie primit.