Disperarea nu face bine niciunei relatii.

Daca un om a spus clar ca nu te mai vrea, daca nu te cauta, daca nu-si face timp pentru tine sau te suna doar atunci cand are nevoie de ceva, este evident ca nu esti suficient de important pentru el.
Nu are niciun sens sa-l suni obsesiv, sa ii trimiti nenumarate mesaje, sa implori sau sa te umilesti - nu obtii altceva decat dezgust si mila. Intelege ca este doar nevoia ta de a fi cu acel om, insa el nu-si mai doreste asta. Cel mai bun lucru este sa accepti cu demnitate situatia, sa iti vindeci ranile si sa mergi mai departe.

Unele relatii se termina pentru ca unul dintre parteneri nu-si mai doreste sa continue.
Daca deja simte acest lucru si ti l-a comunicat, in nenumarate feluri, cum crezi ca ai mai putea sa il intorci inapoi prin disperarea ta? Il vei impinge si mai departe deoarece oricum nu va mai putea sa te respecte. Iar fara respect, pretuire si admiratie, nu poate fi vorba despre o relatie functionala.
Intelege ca impulsul tau de a suna provine din egoismul tau care nu stie sa piarda cu demnitate - tu iti mai doresti acea relatie, insa celalalt nu. Uneori poate te simti vinovat pentru ca "ai gresit" sau "nu ai facut tot ceea ce se putea" si atunci vrei o noua sansa ca sa-i demonstrezi celuilalt ca te-ai schimbat. Insa, nu este nici asta adevarat. Atunci cand sunt disperati, oamenii fac promisiuni fara sa le gandeasca prea mult, dar cand lucrurile reintra pe un fagas normal, vor continua sa fie la fel ca inainte.
Accepta cu demnitate ca ai pierdut, invata lectiile pe care le ai de invatat si mergi mai departe. Daca va fi sa fiti impreuna, viata va va readuce impreuna, daca nu... nu se poate face nimic.