Amintiri din copilarie

De când eram copil mi s-a spus să-mi văd de drum, să nu ascult ce spun ceilalți despre mine, să nu mă pierd printre reușitele altora, să-mi amintesc întotdeauna care este țelul meu în viață și să nu mă grăbesc, să aștept rândul meu. Mi s-a spus că Dumnezeu îmi va aduce în cale oameni care nu vor merita încrederea mea, vor profita de bunătatea celorlalți, vor spune minciuni, vor striga în gura mare calități care nu le aparțin, se vor prezenta ca niște eroi și vor pleca la un moment dat, când vom da de greu. Mi s-a spus că iubirea depinde de sufletul oamenilor. Există oameni care iubesc sincer, oameni care iubesc din interes, oameni care știu să dovedească dragostea prin gesturi mici sau mari, oameni care nu simt această nevoie, oameni care se îmbrățișează cu trupul , oameni care se îmbrățișează din priviri, oameni care mă vor ierta, oameni care mă vor uita. N-am știut la ce să mă aștept, recunosc. În timp mi-am dat seama că viața ne surprinde zilnic, în bine sau rău. Mi-am dat seama că zilnic plătim pentru alegerile făcute ieri, visăm și sperăm că totul se va rezolva. Am înțeles că degeaba cer iertare dacă nu pot ierta, degeaba încerc să uit dacă nu rup foaia, degeaba citesc zilnic aceeași carte cu același autor, degeaba retrăiesc aceleași sentimente.