Increderea versus suspiciunea

“Cine nu simte gelozie, nu iubeste”, spunea Sfantul Augustin. Dar oare poate mintea noastra si inima noastra sa se lase prada unui sentiment care ingreuneaza sufletul si asterne ceata in fata ochilor obositi de nesomn si ganduri chinuitoare?

Increderea in persoana de langa tine... Este foarte important sa ai incredere in partener. Altfel, destramarea cuplului este inevitabila. Gelozia si suspiciunea intuneca mintea. O solutie ar fi comunicarea – cand este posibila..... Cand ai indoieli ar fi bine sa vorbesti despre ele, ar fi ideal ca cel care, teoretic ar trebui sa fie langa tine, chiar este. Lacomia si egoismul duc la deteriorarea relatiilor. Dragostea adevarata este bazata pe incredere. A fi generos cu timpul tau, dar si cu atentia pe care i-o acorzi partenerului este un pas spre fericire. Nici iertarea nu trebuie sa lipseasca din recuzita cuplului, in eventualitatea ca greseala sa poat fi iertata. E foarte important sa stii sa acorzi iertare cui merita si sa poti sa mergi mai departe. Traieste ceea ce simti cu adevarat si pune in cuvinte ceea ce simti. Numai in acest fel vei fi o persoana care-si creeaza o stare de bine. Din moment ce ai incredere in persoana de langa tine, suspiciunea dispare.

S-o recunoastem: avem o foame de confirmare!!! Pana cand ajungem la maturitatea cea linistita, cand stim exact cati bani facem si cum sa ne autoevaluam corect, ne tot perpelim si simtim nevoia ca o privire, un gest care sa ne spuna: da, meriti, da, faci multi bani! Unele dintre noi, mai modeste, se multumesc cu o rochie noua, o coafura indrazneata, un parfum ravasitor, un flirt semi-nevinovat, cu o serie de complimente bine ticluite, altele insa simt nevoia sa mearga mai departe.
Dar cand el iti spune ca esti o femeie de doi bani, o femeie care nu are nicio valoare....Si din pacate, realizezi ca nu esti buna decat la vesnicul menaj, cand el te vede doar avand grija de casa, eventual la o „utilizare” fizica in lipsa de „altceva” Dar el ce face? Doar vede cat robotesti tu – adica te-a pocnit pasiunea pentru menaj, dar nu intreaba daca esti obosita, vorba aia „:negri ti-s ochii ?” Strangi dupa el ca dupa o armata, rogi sa ti se dea respectul pentru munca depusa, nu se aude ...tot menajera ramai in ochii lui...Obosita, cu mainile umflate de atata treaba care o faci de una singura, cu picioarele umflate de stat in picioare sau de alergat de colo colo prin casa, cu ochii umflati de plans pe la colturi de atata neintelegere din partea celor din jur...dar nu vede nimeni din cele care te framanta, nu esti intrebata niciodata ce culoare mai are sufletul tau, care mai sunt dorintele tale...Utilizare, ca un robot, fara suflet, fara sentimente, si la urma urmei fara nimic...Si atunci ???? Stim cum se simtea Cenusareasa.

Lipsa de atentie
Cand cel de langa tine nu te mai face sa te simti femeie.... Cand te simti numai sotie – doar pe hartie, mama eventualilor copii. Da, toate astea sunt frumoase, dar nu sunt de ajuns! Ne usuca pe dinauntru, ne golesc, semanam cu niste biete caroserii ale unei masini superbe altadata.

Perfida rutina ... Ei, da, ni se-ntampla si noua! Monotonia ne sacaie si pe noi, nu doar pe ilustrii domni. Dar noi suntem femei ....Iar dieta disociata e cea mai plictisitoare dintre toate, nu?

Dar ce te faci cand intervine infidelitatea?
Infidelitatea e intoarsa pe toate partile. De ce o fac, cum o fac, e doar biologie sau mai mult, se poate ierta sau nu, suntem si noi vinovati, sunt numai ei, un infidel moare infidel – am tot invartit in ghiveciul asta de mi s-a facut lehamite.

Infidelitate fizica sau verbala.....tot aia e ! Sufletul se simte la fel de tradat, de dezamagit de iluziile cu care ne hranim de cele mai multe ori.

Razbunarea
O, da! Gustul dulce-amarui al razbunarii. Se aplica tratamentul „ ochi pentru ochi, dinte pentru dinte!” Si ce ne mai place sa mergem la “stomatologia” asta speciala... Desi, vai mie, alte organe sunt protagonistele intregii povesti. O femeie inselata va riposta, sustin cei din lumea reala. Infidelitatea lui ne acopera si ne permite sa jucam pe acelasi teren desi stim bine ce diferenta de acceptare sociala este intre un “barbat-jucator” si o femeie care practica acelasi sport.

Ajungi sa ai o inima goala, in care nu mai locuieste nimeni de ceva vreme, si nu poate ramane neinchiriata multa vreme. Caci da, asta suntem: chiriasi. Nu proprietari, cum gresit cred majoritatea. In rarele cazuri fericite, reinnoim zilnic contractul. In cele triste, subinchiriem spatiul.