Timişoara de altădată

Timişoara a cunoscut o superbă perioadă de înflorire imediat după încheierea dualismului Austro-Ungar. Au fost investite sume mari în dezvoltarea industriei astfel încât, la începutul secolului al XX-lea, oraşul avea două fabrici de spirt, o turnătorie de fier, o fabrică de cărămizi, una de lanţuri, una de pălării, una de gaz şi una de chibrituri.

Canalul Bega asigura legătura oraşului, prin Tisa şi Dunăre, cu sistemul fluvial al Europei Centrale. De asemenea, oraşul era legat, prin sistemul de căi ferate, de piaţa din Europa de Vest. Tramvaiul cu cai, telefonul şi iluminatul public electric au fost introduse chiar înainte de începerea secolului XX. Primul tramvai electric circula în Timişoara la 1899, iar oraşul avea să îşi dezvolte rapid suburbiile în primii ani ai secolului XX.

Cum Timişoara îşi pierduse de ceva vreme importanţa militară, iar autorităţile simţeau nevoia de lărgire a spațiului, se decide defortificarea cetății. Astfel, sunt demolate rând pe rând vechile porți ale cetății, se construiesc bulevarde de legătură cu suburbiile iar acestea sunt înghițite rând pe rând de marele oraș.

În imaginile de mai jos, din videoclipul pe care l-am atasat , vedem Timişoara de la început de secol XX, cu ale sale superbe clădiri în stil baroc, eclectic sau secesionist vienez (pentru acest din urmă stil, cel mai bun exemplu este Baia Publică Neptun, ridicată în 1912-1914).