miercuri, martie 19, 2014

Zece cuvinte

Prin zece cuvinte (rostite de Divinitate) s-a zidit lumea si ceea ce vrea sa ne invete.Oare nu s-a putut zidi printr-un singur cuvant? 
Scriptura vrea sa ne arate prin aceasta pedeapsa ce se cuvine celor nelegiuiti,care prapadesc o lume ce a fost zidita prin zece cuvinte.
De asemenea,ne arata rasplata ce se cuvine celor drepti,care pastreaza lumea zidita prin zece cuvinte.

In acest capitol apar lucruri care nu au fost redate de Tana,ni se relateaza despre crearea lumii si evolutia sa pana la Templul cel stabil.Abia la Misna 20 ni se mentioneaza ce a spus Tana.
Ceea ce nu ni se arata in acest capitol sunt cele 10 porunci,desi Misna vizeaza multe obiective legate de numarul 10.Raspunsul este ca Tora a fost data pentru noi,omenirea,iar ceea ce ni se arata in acest capitol sunt lucruri legate de natura.

Tora nu se refera la crearea lumii,ci la relatii intre om si om,la legi care fac omenirea sa poata exista.
Universul a fost creat prin 10 cuvinte-oare intreaga lume n-a putut fi creata printr-un singur cuvant? Tora ne relateaza ca lumea a fost creata prin 10 cuvinte pentru a ni se arata importanta universului,rolul nefast al celor care prapadesc aceasta lume si rasplata ce se cuvine celor drepti.
Pentru a pedepsi pe cei rai,nu conta daca universul a fost creat cu un cuvant sau zece.Acelasi lucru pentru rasplata celor drepti-era vreo diferenta pentru Atotputernic?
Divinitatea are blandete si deci doreste ca cel rau sa se intoarca pe calea buna.Gasim raspuns la aceste probleme in diferite studii ale Inteleptilor.
Cu zece cuvinte lumea a fost creata,acest lucru arata importanta crearii lumii.Fiecare amanunt in decursul crearii este mentionat ca omul sa poata sa reflecte asupra fiecaruia in parte,ca sa poata indeplini poruncile.Cele 10 cuvinte stau la baza crearii universului,si poporul trebuie sa munceasca pentru fiecare amanunt ca sa indeplineasca vointa Domnului.
Lumea a fost creata pentru lucruri pozitive,dar ea e folosita si de cei rai pentru cauzele lor-lucru de nedorit.
Rabi Ovadia din Bartenura explica ca cele 10 cuvinte sunt compuse din cuvantul Beresit (la inceput) si de 9 ori gasim cuvantul Vaiomer(si a spus).

Misna 2

Zece generatii au fost de la Adam si pana la Noah-Noe pentru a arata cat de lung rabdator este Dumnezeu,caci toate aceste genertii intarisera mereu mania Sa si abia la sfarsit adusese asupra lor apele potopului.
Zece generatii au fost de la Noah-Noe la Abraham,ceea ce este inca o dovada despre indelunga rabdare a Divinitatii,caci toate aceste generatii au intaratat mereu mania Sa pana cand veni stramosul nostru Abraham si a primit rasplata pentru toti.

Ne intilnim aici cu doua categorii de generatii. Fiecare din aceste grupe se purtasera in mod foarte urat. Desi exista o asemanare intre cele doua grupe-cea de la Adam la Noah si cea de la Noah si pana la Abraham-fiecare era diferita.Fiecare grupa a primit o pedeapsa diferita de cealalta.
Daca Divinitatea este atat de rabdatoare,de ce a fost necesar potopul?De ce cei de la Noah la Abraham n-au primit si ei o pedeapsa grava?
Daca ne adresam la pericopa Noah,el este laudat mult ca un om drept,desi erau pareri ca in alte generatii el n-ar fi fost socotit ca atare.
Abraham patriarhul a imprastiat credinta in intreaga lume ce-l inconjura.Unde venea avea grija de a vorbi de monoteism.
Noah era om drept dar nu s-a straduit a educa generatia sa.Prin aceasta vedem si de ce au fost pedepse cu totul diferite.
In prima categorie oamenii pacatuiau intre ei tot timpul-om contra celuilalt.
In categoria celor dupa Noah au pacatuit numai fata de Divinitate.
De aici putem conchide ca generatia lui Noah n-avea nici o sansa sa se schimbe,dar cei din timpul lui Abraham,care au pacatuit fata de Divinitate,puteau sa se caiasca.
Patriarhul Abraham indeplinea cu bucurie tot ceea ce i se poruncea.
Dupa Intelepti,el deja detinea legile Torei,desi ele au fost date abia mult mai tarziu,pe muntele Sinai,lui Moise.
El-Abraham primi rasplata pentru toti.
Rabeinu Iona sustine in legatura ca rasplata ce a primit-o Abraham pentru toti,ca fiecare om are sansa lui pentru Rai,sau daca greseste,pentru Iad.
Deoarece Abraham indeplinea faptele bune pentru toti,si cei care faceau rau au fost iertati.


Cu zece ispite a fost ispitit strabunul nostru Abraham si prin toate a trecut,ceea ce ne arata cat de mare este dragostea stramosului nostru Abraham catre Divinitate.

Rambam enumereaza aceste 10 ispite:
A pleca din tara sa (Genesa 12;1);foametea din tara (Genesa 12;10);rapirea Sarei la Faraon in casa(Genesa 12;15);lupta sa cu cei 4 regi(Genesa 14;15);casatoria cu Agar(Genesa 16;2);circumcizia la batranete(Genesa 17;10);rapirea Sarei la Avimeleh(Genesa 20;2);alungarea lui Agar din casa lui Abraham(Genesa 21;10);alungarea fiului sau Ismael(Genesa 21;11);sacrificarea lui Isaac(Genesa 22).
Rabi Ovadia din Bartenura clasifica putin schimbat aceste incercari.
Abraham le-a indeplinit pe toate cu bucurie si de aceea a fost rasplatit.
Unii Intelepti mentioneaza ca si cautarea unui loc unde sa fie inmormantata Sara,si aceasta a fost o incercare.Parerea e sustinuta si de rabeinu Iona,caci pe deoparte,Divinitatea spune ''du-te si plimba-te in intreaga tara'' si cand a avut nevoie de un mormant,a trebuit sa-l plateasca cu bani grei.Singura data cand Abraham pune la indoiala zisele Domnului este cand Divinitatea ii vorbeste de mostenirea tarii.Abraham graieste catre Divinitate:
''Doamne Dumnezeule,dupa ce voi cunoaste ca-l voi mosteni?''(Genesa 15;8).Aceasta intrebare este ca si cum nu da crezare Divinitatii.
Rasi se refera la aceasta intrebare si sustine ca poate nu era la locul ei.Asa afirma si Talmud Nedarim 32.In sinea sa,Abraham a fost convins ca asa va fi chiar cu copilul ce se va naste,dar aici a insistat la mostenire.
Abraham a inteles ca mostenirea se transmite din tata in fiu.Chiar in decursul secolelor urmatoare nu totdeauna poporul evreu a preferat cuvantul mostenire pentru a nu fi obligat a tine traditiile.
Abraham era convins de promisiune,dar el nu era sigur de implinirea promisiunii.S-ar putea ca intrebarea lui Abraham sa fi fost a vremurilor cand Nabucodonosor,Titus si altii care s-au razboit cu evreii vor primejdui mostenirea.Divinitatea ii raspunde ca ''urmasii lui vor pribegi''(Genesa 15;13).De aici conchidem ca Abraham a cerut tara ca o mostenire pentru secolele viitoare.****

Misna 4

Zece minuni s-au facut pentru parintii nostri(evrei) in Egipt si zece la Marea Rosie.
Zece plagi a adus Divinitatea,binecuvantata fie,asupra egiptenilor,si zece pe mare.
Prin zece incercari au ispitit parintii nostri Divinitatea,binecuvantata fie Ea,in pustiu,asa cum gasim in scripte:..''De ce zece ori m-au ispitit si n-au ascultat glasul meu''(Numeri 14;22).

Cele 10 minuni ce au fost facute parintilor nostri in Egipt sunt legate de cele 10 plagi ce au fost trimise pe poporul egiptean.Insasi faptul ca ei au fost salvati de plagi sunt deja minuni.
Cele 10 minuni la Marea Rosie si ele sunt legate de cele intamplate egiptenilor,iar evreilor nu li s-a intamplat nimic.Cand Moise a vazut minunile a hotarat sa cante ''Az iasir Mose'',cantarea sa vestita ce o spunem zi de zi la rugaciune.
Rabeinu Iona enumera cele zece provocari ale poporului evreu catre Dumnezeu.
Prima ispita a fost ''oare in Egipt nu sunt morminte''(Exodul 14;11), in continuare poporul spunea ''ce sa bem''(Exodul 15;24) si altele ca mana,lipsa de carne,problema apei,problema spionilor.
Tosafot Iom Tov sustine ca vitelul de aur era si el o incercare.Acest lucru dovedea lipsa de crdinta in Divinitate,iar aceasta la doar 40 de zile dupa ce primisera Tablele Legilor si au spus ''Vom face si auzi''.

Misna 5

Zece minuni s-au intamplat parintilor nostri in Templu.
Niciodata o femeie n-a avortat din cauza mirosului carnii jertfelor.
Niciodata n-a capatat carnea jertfelor vreun miros greu.
Nu s-a vazut vreodata o musca la macelaria Templului.
Nu s-a intamplat niciodata Marelui preot vreo prihana in ziua de Iom Kipur-ziua pocaintei.
Ploaia n-a stins niciodata focul rugului ce ardea pe altar.
Vantul n-a biruit niciodata fumul ce se inalta.
Nu s-a gasit niciodata vreo lipsa in Omer sau in cele doua paini,sau in painea de privit.
Desi poporul statea inghesuit,totusi aveau posibilitatea sa-si plece capul pentru rugaciune.
Niciodata n-a casunat un sarpe sau o scorpie vreo paguba in Ierusalim.
Niciodata n-a zis cineva ''locul mi-e prea stramt pentru a ramane la Ierusalim."

Rabeinu Iona sustine ca pe altar era carnea de la sacrificii si avea un miros ca de gratar si totusi nu imprastia nici un miros greu.
Cohenul-preotul cel mare intra in aula sfanta numai de Iom Kipur,ziua pocaintei si nu s-a intamplat niciodata sa fie impur,desi totdeauna era pregatit un adjunct ca sa-l poata inlocui.Acest lucru se refera la timpul cand exista Templul.
Ploaia nu stingea niciodata focul altarului, desi acesta ardea afara. Cand poporul era adunat la Ierusalim, stateau in randuri stranse si totusi se puteau ruga si inchina.
Cand poporul venea la Ierusalim,in acele timpuri nimeni n-a spus locul imi este stramt,asa cum spune si profetul Isaia 49;20-''Pamantul este prea stramt''.
Rabi Ovadia din Bartenura sustine ca fiecare avea din ce trai la Ierusalim.

2 comentarii:

florentin spunea...

interesant ceea ce am citit in acest articol

e-provincia spunea...

foarte interesanta perspectiva aceasta noua pe care ne-ai deschis-o prin acest articol!