vineri, mai 30, 2014

Gazduire: Oana Moraru -SCOALA

Are Ana Blandiana o poezie, "Joc", in care ploaia este vazuta de sus in jos, in impletire cu iarba care pare, la randul ei, ca uda cerul. O poezie simpla, despre schimbarea perspectivelor.
Le-am citit-o si copiilor de 5 ani, si celor de 12. Culmea, cei de 5 au inteles-o toti. Au si desenat-o. Cei de 12 au amutit solemn si sceptici.
Unul din lucrurile pe care copiii mici le fac fara probleme este sa-si imagineze mii de variante posibile, in afara regulei sau a realitatii, asa cum o vedem toti.
Scoala insa ii aliniaza pe cei mai multi in jurul perspectivei-standard si le inchide ochii sau sensibilitatea, rand pe rand.

Vorbesc de scoala in care pedagogii sunt doar functionari care respecta manuale si proceduri. De scoala care uita ca cele mai mari progrese ale omenirii au pornit de la oamenii care si-au pastrat curajul si prospetimea copilariei. Si care au indraznit sa vada dincolo de evident sau definitii.
Spunea cineva intr-un comment pe-aici ca orice sistem produce mediocritate. De acord. Dar sigur orice model se poate stadui din cand in cand sa arunce o astfel de poezie in vietile copiilor. Fara cheltuieli si fara eforturi administrative.
Nu compar aici scoli anume si nici nu arat cu degetul. Chiar si aici, in scoala in care lucrez, programele si manualele nationale - pe care le urmam in prima parte a programului - sunt "serioase". Situatiile de invatare sunt de tipul celor care "aliniaza" sau reduc perspectiva. Si cam asta facem cu totii, parinti si profesori. Devenim doar "seriosi" si pierdem pe drum mult din resursele pe care copiii le aveau la 5 ani.

Niciun comentariu: