Patriotismul local

Va fi greu pentru noi romanii, sa invatam sa fim pro-romani fara sa invatam sa fim si pro-estici. Patriotismul local a ramas in urma, cel national este la ordinea zilei (explica, intr-o mare masura, si admiratia nedisimulata fata de Merkel si Putin), iar integrarea economica face din patriotismul regional o piatra de incercare a viitorului nostru. Intre patriotismul national si cel regional exista o legatura atat de stransa, incat cei care se tem de ea incearca sa o escamoteze sau sa o faca invizibila. Sa ne gandim, unu, ca tarile occidentale isi datoreaza pozitiile puternice tocmai datorita constientizarii, conceptualizarii si valorificarii pragmatice a acestui sentiment, de apartenenta la acelasi spatiu geopolitic, de unde le vine si solidaritatea, si, doi, ca declinul patriotismelor nationale din Est (problema este una est-europeana) a inceput o data cu prabusirea formelor sale de integrare, care a dus la pierderea sentimentului de identitate regionala, implicit a solidaritatii estice.
Carl Bildt are dreptate cand, vorbind despre pericolul disolutiei nationale sau regionale, compara posibila independenta a Scotiei cu inceputul balcanizarii insulelor britanice, si chiar cu un preludiu pentru Uniunea Europeana, prin fenomenele de contagiune (foarte ciudat cum UK se straduieste sa uite ca este vest-europeana, nu vi se pare?!). Tentativa de dislocare geopolitica a Ucrainei urmareste tocmai impiedicarea re-articularii identitatii estice, desi va fi sortita esecului, pentru ca ucrainenii si rusii nu sunt precum apa si uleiul, ci ca celulele aceluiasi corp. Daca identitatea Estului si patriotismul estic vor fi resuscitate, pentru care in primul rand va fi nevoie de institutii comune, iar integrarea economica va fi un teren fertil institutional, atunci si patriotismele nationale din regiune vor putea fi re-invatate. Nu exclud si calea inversa, dinspre patriotismul national spre cel regional, ceea ce va insemna ca primul sa fie gandit in conexiune cu al doilea, adica o scoatere la suprafata si a conceptului pro-Est, care nu va trebui sa insemne o problema de antinomie (ar fi cea mai mare greseala), ci una de prioritati.