Conducerea unui Stat se face prin strategie, decizie şi fapte, nu prin sentimente.
Sahul este sportul fară milă, cȃnd prinzi adversarul descoperit, ȋl haleşti, cine crede ȋn vorbe, este halit, dacă te prinde cu chiloţii jos … vai, vai. Din păcate, după 1990 asistăm la divizarea romȃnilor ȋn două jumătăţi care au adus numai necazuri ȋntregului romȃnesc. O parte din vină poate fi a factorilor externi, ȋnsă partea principală revine factorului intern care se luptă pentru putere, mereu şi mereu. Statele mari le spun statelor mici să se dividă, că sunt corupte, că trebuie să lupte cu arma ȋn mȃnă pentru nişte “Valori” dezirabile, indiferent de costuri, suferinţe şi pierderi de vieţi omeneşti.
Unde se află astăzi Yugoslavia, ţările din Orientul apropiat şi mijlociu, tot nordul Africii din Egipt pȃnă ȋn Maroc? Cȃt s-a cheltuit ȋn Irak şi Afganistan, cȃte distrugeri au fost şi cȃţi oameni au murit? Ce s-a rezolvat? Nimeni nu are o imagine a viitorului apropiat şi mediu. Acum asistăm la ultima manipulare din Ucraina, unde Rusia este acuzată că a luat Crimea ȋn spate şi a plecat cu ea … să mai adăugăm acelaşi scenariu din Yugoslavia ȋn partea estică, cu ce este vinovată populaţia civilă plătitoare de impozite? In tot acest timp, sunt cȃţiva care devin tot mai bogaţi.
Este vorba de geopolitică şi pieţe de desfacere.
In 1989 a fost tăiat capul hidrei ceauşiste, puţini ştiu despre presiunea politică sub care a fost luată această decizie. Jurămȃntul pentru comandantul suprem nu fusese anulat, focurile de armă nu ȋncetau pe tot teritoriul ţării, diversiunile nu conteneau şi nu toate unităţile militare recunoşteau noua conducere revoluţionară. Dacă prin aceasta au fost salvate fie şi 3000 de vieţi, a fost o decizie bună? O revoluţie care nu reuşeşte se numeşte ȋncercare de lovitură de stat şi este pedepsită! După, au fost cȃteva zile de linişte şi bucurie, toată lumea ne gratula cu ajutoare şi nu numai … Imediat au ȋnceput luptele pentru putere, cu multe pierderi şi sacrificii din partea fraierilor, dar nu numai … Astăzi ne aflăm ȋn acelaşi spectru, cȃnd este vorba de luptă pe viaţă şi pe moarte, cine ştie cum judecă un militar, cine a citit Sun Tzu care rămȃne valabil după mii de ani, atunci ȋnţelege că nimic nu este ȋntȃmplător, totul decurge aproape ca ȋntr-o partidă de Go. Eu nu plȃng pe nimeni, unii sunt trecuţi la pierderi colaterale, alţii pot trăda slăbiciuni ȋn conducere, pot fi trădaţi şi mai tȃrziu uitaţi. Istoria este plină de exemple. Cei puţini care nu au fost uitaţi, erau de genul : – Ascultaţi toată lumea, comanda la mine ! Si erau iubiţi de popor pentru viziune, mȃndrie şi mai ales fapte ! Acum este foarte greu să mai ajungi conducător independent, nu ai suficientă forţă devotată, nu ai o piaţă de desfacere pe care să o controlezi, nu stăpȃneşti accesul la noile tehnologii IT, etc. Si atunci ȋţi rămȃne, dacă vrei să fi Vodă, să găseşti un grup de susţinere numit uneori partid, care să facă intermedierile intereselor geopolitice cu prelucrarea ideatică a poporului care alege. Intodeauna au fost costuri care au fost achitate, iar cȃnd nu s-a reuşit, au rămas datorii de plătit pentru nepoţii nepoţilor noştri. Nimic nu este ȋntȃmplător din ce se petrece astăzi, cu excepţia gravelor erori ȋnregistrate de marii strategi militari. Cea mai mare tragedie pentru un soldat nu este să-şi piardă viaţa, ci să aiba un comandant care să nu-l ducă la victorie, care lasă situaţia ȋn coadă de peşte, iar ei luptătorii sunt trecuţi la pierderi colaterale acceptabile statistic. Cinic nu ? Am avut norocul să vizitez Yugoslavia ȋn anii 90 -91, era o bijuterie de ţară fără probleme etnice. Nu am putut să cred că oraşe civilizate de patrimoniu, ȋn mijlocul Europei vor fi bombardate precum pustiurile din Afganistan. Da, s-a ȋntămplat! Ce ne rezervă viitorul nouă, romȃnilor, ca ţară, aş crede că deja nu mai depinde de alegerea noastră. Nu sunt defetist, şi nici nu cred că scenariul este scris deja, cred că mai curȃnd va interveni un factor de nedeterminare din fizica cuantică, ȋn termeni profani un fel de ruletă rusească
In 1989 a fost tăiat capul hidrei ceauşiste, puţini ştiu despre presiunea politică sub care a fost luată această decizie. Jurămȃntul pentru comandantul suprem nu fusese anulat, focurile de armă nu ȋncetau pe tot teritoriul ţării, diversiunile nu conteneau şi nu toate unităţile militare recunoşteau noua conducere revoluţionară. Dacă prin aceasta au fost salvate fie şi 3000 de vieţi, a fost o decizie bună? O revoluţie care nu reuşeşte se numeşte ȋncercare de lovitură de stat şi este pedepsită! După, au fost cȃteva zile de linişte şi bucurie, toată lumea ne gratula cu ajutoare şi nu numai … Imediat au ȋnceput luptele pentru putere, cu multe pierderi şi sacrificii din partea fraierilor, dar nu numai … Astăzi ne aflăm ȋn acelaşi spectru, cȃnd este vorba de luptă pe viaţă şi pe moarte, cine ştie cum judecă un militar, cine a citit Sun Tzu care rămȃne valabil după mii de ani, atunci ȋnţelege că nimic nu este ȋntȃmplător, totul decurge aproape ca ȋntr-o partidă de Go. Eu nu plȃng pe nimeni, unii sunt trecuţi la pierderi colaterale, alţii pot trăda slăbiciuni ȋn conducere, pot fi trădaţi şi mai tȃrziu uitaţi. Istoria este plină de exemple. Cei puţini care nu au fost uitaţi, erau de genul : – Ascultaţi toată lumea, comanda la mine ! Si erau iubiţi de popor pentru viziune, mȃndrie şi mai ales fapte ! Acum este foarte greu să mai ajungi conducător independent, nu ai suficientă forţă devotată, nu ai o piaţă de desfacere pe care să o controlezi, nu stăpȃneşti accesul la noile tehnologii IT, etc. Si atunci ȋţi rămȃne, dacă vrei să fi Vodă, să găseşti un grup de susţinere numit uneori partid, care să facă intermedierile intereselor geopolitice cu prelucrarea ideatică a poporului care alege. Intodeauna au fost costuri care au fost achitate, iar cȃnd nu s-a reuşit, au rămas datorii de plătit pentru nepoţii nepoţilor noştri. Nimic nu este ȋntȃmplător din ce se petrece astăzi, cu excepţia gravelor erori ȋnregistrate de marii strategi militari. Cea mai mare tragedie pentru un soldat nu este să-şi piardă viaţa, ci să aiba un comandant care să nu-l ducă la victorie, care lasă situaţia ȋn coadă de peşte, iar ei luptătorii sunt trecuţi la pierderi colaterale acceptabile statistic. Cinic nu ? Am avut norocul să vizitez Yugoslavia ȋn anii 90 -91, era o bijuterie de ţară fără probleme etnice. Nu am putut să cred că oraşe civilizate de patrimoniu, ȋn mijlocul Europei vor fi bombardate precum pustiurile din Afganistan. Da, s-a ȋntămplat! Ce ne rezervă viitorul nouă, romȃnilor, ca ţară, aş crede că deja nu mai depinde de alegerea noastră. Nu sunt defetist, şi nici nu cred că scenariul este scris deja, cred că mai curȃnd va interveni un factor de nedeterminare din fizica cuantică, ȋn termeni profani un fel de ruletă rusească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu