duminică, aprilie 03, 2022

Nu e războiul lui putin

Nu, nu e doar războiul lui putin. Nu, nu sunt manipulați oamenii. Acesta e, din păcate, poporul rus. Nu i-a obligat nimeni pe soldați să tragă în plin în oameni. Au tras cu sete, cu dorința de a ucide, de a schilodi. De a face rău. Nu i-a obligat nimeni să tragă în case, în mașini, în blocuri. Au tras din dorința de a distruge. De a face rău. Nu i-a obligat nimeni, așa au simțit ei. Uitați-vă doar cum arată orașele, acolo nu au fost accidente. Dacă ascultați convorbirile dintre soldații ruși și soțiile lor din Rusia, convorbiri interceptate de ucrainieni, veți auzi cum sunt sfătuiți să fure tot ce găsesc. “A fura” poate nu e verbul corect. Rușii au tâlhărit, nu au furat. Tot ce au prins. Haine, bijuterii, telefoane, laptopuri, mașini. Lucruri pe care le-au luat ucigând înainte pe proprietarii de drept. Apoi căutați și știrile despre cum le trimit prin poștă acasă, în Rusia. Cum le vând prin piețe în Belarus. Conducător, armată și popor ce se cred aleșii lui Dumnezeu pe pământ. Ba chiar primesc binecuvàntarea unei biserici ortodoxe pentru a înfăptui multe dintre păcatele din decalog. Aceasta e măreața armată eliberatoare rusă. Cu nimic mai prejos de armata sovietică eliberatoare. Soldații ruși de astăzi provin tot din familii ruse, ca și bunicii lor. Nu sunt produși prin știu eu ce tehnologie genetică. Sunt fiii unor mame. Sunt soți, sunt tați. Sunt oameni. Dar nu ca mine! Nu ca tine, cel care citești aceste rânduri. Noi doi nu am face niciodată ce fac ei. Sub nicio circumstanță. Bunica îmi povestea despre România anilor ‘40, când armatele străine au trecut peste aceste locuri. Nemții erau mereu frezați, aranjați curați. Cizmele erau mereu impecabile, uniformele, la fel. Le dădeau copiilor ciocolată, bomboane. Rușii, în schimb, furau tot ce prindeau. Iar felul în care arătau nici măcar nu mai conta, că oricum umblau cu hainele furate. Chiar credeți că “Davai ceas, davai palton!” e o legendă urbană? Nici vorbă! E chiar un pic nuanțată povestea, rușii nu cereau, lua direct, cu forța. Toate națiile au evoluat în anii care au trecut de la acele vremuri. Una, însă, s-a încăpățânat să stea pe loc. Și, de ciudă că nu progresează, acum vrea să tragă și restul lumii înapoi. “Lupul își schimbă părul, dar năravul, ba” mai are și azi putere de adevăr, dar cred că ar trebui să ajustăm un pic proverbul: “rusul își mai schimbă tiranul, dar năravul niciodată”. Nu, nu e doar războiul lui putin. E al unei lumi întregi. Rău contra bine. Întuneric contra lumină. Și să te întorci la a face “business as usual” cu cei care acum ucid, distrug, fură sălbatic și fără niciun fel de remușcare mi se pare ceva mult mai trist și mai nociv decât un pact cu diavolul. Nici măcar o vânzare a sufletului nu mai e… Îl dăm pe gratis.

marți, februarie 15, 2022

Terapie prin joc și prin artă

Terapie prin joc și prin artă Terapia prin joc și artă este un tip de terapie similară consilierii. Este o formă de psihoterapie care folosește jocul și artele creative ca metodă de exprimare. Sesiunea are loc într-un mediu sigur și limitat, în care copilul (sau adultul) își va rezolva propriile conflicte și provocări alături de terapeut. Terapeutul poate obține o perspectivă asupra lumii copilului sau tânărului observând temele lor de joc și semnificația simbolică a jocului copilului prin metaforă. În opinia cunoscutului psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), jocul este distractiv, plăcut și ne ridică spiritul, dar face mult mai mult, cum ar fi: îndepărtează stresul și plictiseala și ne conectează cu oamenii în moduri pozitive. În plus, reglează emoțiile, inspiră gândirea creativă și explorarea și ne stimulează ego-ul. Jocul este terapeutic. De aceea, acest tip de cadru poate fi folosit și în terapia copilului – se numește Terapie prin Joc și Artă. Ce este terapia prin artă și joc? Copiii – în special cei mici – nu au întotdeauna capacitatea de a exprima ceea ce îi deranjează. Poate că le lipsesc abilitățile verbale de a-și descrie sentimentele sau nu știu exact ce simt. Sau pur și simplu se simt nesiguri vorbind despre emoțiile lor cele mai adânc înrădăcinate. “Oricare ar fi cazul, terapia prin joc și artă pot depăși aceste obstacole, deoarece se bazează pe modul natural în care copiii învață și se exprimă – jucându-se și fiind creativi. Oferă o distanță emoțională sigură față de problemele lor și poate ajuta să scoată la suprafață sentimentele suprimate. Acest lucru permite terapeutului și părinților să obțină înțelegere în lumea interioară a copilului. În timpul sesiunilor de terapie prin joc și artă, un terapeut și un copil lucrează împreună într-o cameră de joacă. Fiecare jucărie și material de artă din cameră este ales în mod special pentru a simboliza potențial diferite părți ale experienței interioare a copilului. Pot exista lucruri precum o cutie de nisip mică, păpuși, jucării de pluș, îmbrăcăminte, jucării de construcție, jocuri de interior și markere. Toate aceste articole încurajează copilul să exploreze sentimentele, problemele și relațiile într-un cadru relaxat și imaginativ”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru. Rolul unui părinte în timpul sesiunilor de terapie prin artă și joc Mai mult decât atât, specialistul afirmă că relația părinte-copil reprezintă relația primară, iar un părinte este primul profesor al copilului. Onorăm această relație importantă și lucrăm pentru a rezolva conflictele din interior prin repararea sau îmbunătățirea conexiunii dintre un părinte și un copil. “În situații de stres și conflict, nu este neobișnuit ca tiparele de comunicare să fi devenit tensionate între părinți și copii atunci când pot fi anticipate așteptări continue pentru conflicte sau comportament problematic. Sprijinim părinții să aibă instrumentele pentru a-și susține copiii și nevoile familiei lor. În unele cazuri, lucrăm cu întreaga familie pentru a îmbunătăți conexiunea și sprijinul sănătos al familiei. Prima sesiune pentru copii sau tineri este o sesiune numai pentru părinți și le permite părinților să discute despre dezvoltarea copilului lor și preocupările curente aduse la terapie. Ambii părinți sunt încurajați să participe, deoarece ambii părinți au propria lor perspectivă și rutine cu copilul lor. Fiecare părinte este important în înțelegerea de către terapeut a copilului dumneavoastră”, declară specialistul. Ședințele durează în mod normal între 30-50 de minute. Implicarea activă a părintelui este crucială pentru obținerea celor mai pozitive efecte ale tratamentului. De asemenea, percepția și înțelegerea pe care părinții le obțin despre structura interioară unică a copilului lor, gama lor de abilități de adaptare și nivelul de dezvoltare specific îi pot ajuta să se individualizeze și să-și maximizeze sprijinul. Cum poate arta și terapia prin joc să vă ajute copilul? “Copiii arată prin comportamentul lor că se confruntă cu anumite probleme. În plus, atunci când un copil încearcă să-și rezolve propriile probleme, dar nu poate face acest lucru, poate începe să se afișeze un comportament nervos, izbucniri de furie sau să devină anxios și retras. Confruntându-și problemele în terapia prin joc și artă, ei pot învăța să facă față emoțiilor dificile și să găsească soluții viabile. Prin urmare, ei pot repeta, stăpâni și adapta aceste strategii pentru utilizare pe tot parcursul vieții”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru. Acest tip de abordare poate ajuta copilul să: se vindece în urma experiențelor stresante și traumatice din trecut – terapia ajută la înțelegerea evenimentelor; îmbunătățește adaptarea și adaptarea la situația lor actuală; dezvoltă soluții noi și creative la problemele lor; experimenteze și să își exprime sentimentele – terapia sprijină dezvoltarea unei perspective adaptative la o anumită situație; reglează intensitatea emoțiilor; crește respectul și acceptarea față de ei înșiși; învețe noi abilități sociale și relaționale – terapia dezvoltă empatia și respectul pentru sentimentele și gândurile celorlalți prin jocul de rol; dezvolte bune abilități de luare a deciziilor (simțul intern de autocontrol) – terapia încurajează asumarea responsabilității pentru acțiunile lor; observă consecințele; dezvoltă strategii de succes pentru a lua decizii mai bune Terapia prin și joc artă este eficientă pentru copiii cu o mare varietate de probleme emoționale, sociale, comportamentale și de învățare. Acestea includ probleme legate de experiențe atât de dificile și traumatizante, cum ar fi divorțul părinților, moartea unei persoane iubite, violența domestică, abuzul fizic și sexual, bolile cronice sau dezastrele naturale. În plus, ajută la gestionarea furiei, dizabilități fizice și de învățare și o varietate de afecțiuni de sănătate mintală - cum ar fi anxietatea, depresia, ADHD sau autismul. “Acest tip de terapie este benefic și pentru tineri, mai ales că ședința este nedirectivă și este alegerea clientului să se exprime în modul ales, de exemplu, autoexprimarea verbală. Nu există nicio judecată din partea terapeutului, astfel încât copilul sau tânărul să poată lucra prin procesul într-un mod în care să se simtă confortabil la orice vârstă, indiferent dacă este tânăr sau mai în vârstă. Numeroși părinți au raportat că, după ce copilul lor a participat la sesiuni de terapie prin joc și artă, au observat că copilul lor demonstrează mai puțină anxietate, izbucniri de furie, o concentrare mai mare, o vorbire de sine pozitivă, obiceiuri îmbunătățite de somn și relații cu colegii și membrii familiei. Rezultatele variază și sunt unice pentru fiecare situație; cu toate acestea, aceste rezultate reflectă reglarea emoțională și abilitățile inter-relaționale care pot fi obținute prin artă, joc, modalități expresive și terapie cognitiv-comportamentală cu copii și tineri”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI). Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

vineri, februarie 04, 2022

Principiul repetiției – de ce repetăm aceleași tipare?

Explicațiile psihologului Andra Tănăsescu: Principiul repetiției – de ce repetăm aceleași tipare? Principiul repetiției sau compulsiunea la repetitie are două perspective: (1) psihopatologia, care reprezintă procesul inconștient, prin care persoana se plasează activ în situații neplăcute, repetând astfel experiențe vechi, fără a-și aminti de prototipul lor și (2) psihanaliza - desemnează existența unui „simptom” care, practic, devin fenomene de repetiție. Simptomul reproduce, mai mult sau mai puțin deghizat, anumite elemente ale unui conflict din trecutul individului. În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), putem înțelege, deci, că principiul repetiției se referă la faptul că suntem ghidați, conștient sau inconștient, să retrăim aceleași scenarii vechi, pe care le cunoaștem deja și care ne produc o plăcere imediată, prin simplul fapt că ne mențin în zona de confort. “Asta nu înseamnă că suntem masochiști când alegem aceleași tipare toxice pentru relațiile noastre sau alte situații din viața noastră. Principiul repetiției face referire la o nevoie neuronală profundă, o nevoie a creierului nostru, de face un minim de efort în acțiunile de zi cu zi. Din acest motiv, ne va ghida să alegem ceea ce ne este deja cunoscut, pentru e nu fi nevoiți să căutăm moduri noi de reacție la ceva nou, diferit. Iar asta, indirect, se traduce în plăcere imediată, pentru că lipsa de efort, de schimbare și familiarul în sine sunt o parte percepută ca fiind plăcută. Deci, dacă te-ai surprins vreodată întrebându-te „Cum am ajuns iarăși aici? Nu am învățat nimic?!”, îți pot spune că da, poate ai înțeles rațional lecția însă nu ai integrat-o emoțional și nu ai făcut nimic să „cureți” locul în care a fost gândul sau emoția care te tot aduce înapoi la același tipar”, explică psihologul Andra Tănăsescu. Principiul plăcerii/neplăcerii Mai mult decât atât, specialistul consideră că prin plăcere înțelegem satisfacerea unei nevoi, iar acest principiu vizează funcționarea mintală în sensul că ansamblul activității psihice are ca scop să evite neplăcerea și să procure plăcerea. “Pentru că „neplăcerea” este legată de creșterea cantității de excitație – vezi ce simți de fiecare dată când trebuie să faci o schimbare - iar plăcerea de reducerea acesteia, principiul plăcerii este considerat a fi un principiu economic. Practic, acest principiu se bazează pe ideea că vom căuta să obținem plăcerea imediată, în detrimentul celei date de ceva care ne oferă rezultate bune într-un timp mai lung – ca de exemplu, a alege o salată în locul unei prăjituri”, declară Andra Tănăsescu. Acest principiu al plăcerii a fost preluat de către S. Freud de la Fechner („principiul de plăcere a acțiunii"), care susținea că nu numai finalitatea urmărită de acțiunea umană este plăcerea, dar și actele noastre sunt determinate de plăcerea sau de neplăcerea procurate în prezent. Astfel, tiparele pe care le retrăim, aparent la nesfârșit, sunt de fapt lecții pe care avem nevoie să le privim atent și emoții sau convingeri cu care să lucrăm conștient pentru eliberarea de ele sau modificarea lor. “Simpla conștientizare a „căilor greșite” este un pas enorm și totodată incomplet în rezolvarea unor astfel de tipare. După observarea și conștientizarea lor, este important să le lucrezi cât să te poți elibera cu adevărat de credințele limitative și emoțiile care te ancorează în situații de genul. Creierul nostru va căuta în permanență calea de a obține plăcerea imediată, cu cel mai mic efort, deci dacă nu prelucrăm lucrul care ne face să ne păstrăm „loialitatea” față de acel tip de situație, el ne va conduce, constant, înapoi către oameni și situații similare”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI). Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, cu specializări în terapia de cuplu și familie, dans terapie, somato-terapie, NLP și lucrul cu proiecțiile sinelui. Și-a propus ca prin ceea ce face să aducă în viața fiecărei persoane cu care lucrează un plus de conștientizare, cunoaștere și încredere în propriile forțe. Obiectivul ei este să ofere cât mai multe din experiența ei, atât personală cât și profesională, astfel încât să producă schimbări semnificative în viețile celorlalți.

luni, decembrie 20, 2021

Trauma ca mijloc de vindecare și creștere

Trauma psihologică apare ca rezultat al unui eveniment extraordinar de stresant care ne diminuează sau distruge sentimentul de siguranță și implică o amenințare la adresa vieții sau a siguranței. În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), experiențele traumatice depășesc capacitatea noastră de a face față și capacitatea de a integra emoțiile implicate în experiență. „Traumele psihologice ne pot face să ne simțim neajutorați și ne pot face să ne luptăm cu emoții, amintiri și anxietăți supărătoare. De asemenea, ne poate face să ne simțim amorțiți, deconectați și incapabili să avem încredere în alții. Orice situație care te lasă să te simți copleșit și speriat poate fi traumatică, chiar dacă nu implică rău fizic. Nu faptele obiective determină dacă un eveniment este traumatic, ci mai degrabă experiența emoțională subiectivă a evenimentului. O situație poate fi considerată extrem de traumatică de către o persoană și doar moderat de deranjantă pentru o altă persoană. Cu cât te simți mai înspăimântat și mai neajutorat, cu atât vei avea mai multe șanse să fii traumatizat. Atunci când ni se întâmplă lucruri neplăcute, poate dura ceva timp să trecem peste durere și să ne simți din nou în siguranță. Însă, vestea bună este că, indiferent dacă trauma s-a întâmplat cu ani în urmă sau ieri, PUTEM să facem schimbări de vindecare și să mergem mai departe cu viața noastră”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru. Creșterea post-traumatică În anii 1980, doi psihologi, Richard Tedeschi și Lawrence Calhoun, de la Universitatea din Carolina de Nord, Charlotte, au descoperit că trauma schimbă oamenii în moduri fundamentale. Unele dintre aceste schimbări au fost negative, dar spre surprinderea lor, majoritatea supraviețuitorilor de traume intervievați au raportat că viața lor s-a schimbat în bine. Supraviețuitorii de tot felul - au contactat mai mult de 600 de persoane - au spus că au o forță interioară mult mai mare decât au crezut vreodată, că sunt mai aproape de prieteni și membrii familiei, că viața are mai mult sens sau că își reorientează viața spre scopuri mai satisfăcătoare. Acest lucru a reflectat ceea ce au aflat de la pacienții lor, dintre care mulți au experimentat moartea copiilor sau au suferit de cancer sau au supraviețuit unor accidente teribile care le-au modificat viața. Suferința care a rezultat din aceste experiențe oribile nu a fost un scop final. În schimb, a acționat ca un catalizator, împingându-i pe acești oameni să se schimbe în bine, să evolueze. Într-o lucrare din 1996, Tedeschi și Calhoun au inventat termenul de creștere post-traumatică pentru a descrie ceea ce găsiseră. “În cea mai simplă descriere, în creșterea posttraumatică, există o schimbare pozitivă care se poate întâmpla pentru o persoană după ce a suferit traume sau o criză majoră în viață. Procesul poate fi diferit în funcție de tipul de traume suferit de o persoană, de ce tipuri de terapie beneficiază persoana respectivă și de nivelurile de sprijin de care pot depinde pe tot parcursul tratamentului. Ca invers al stresului posttraumatic, creșterea posttraumatică poate fi caracterizată prin semnele prin care depășești efectele dăunătoare ale traumei. Creșterea post-traumatică (PTG) înseamnă că mulți care suferă de traume pot deveni mai puternici. Adică, pot găsi un „nou normal”, care diferă într-un mod pozitiv. Am aflat că experiențele negative pot stimula schimbări pozitive, inclusiv o recunoaștere a forței personale, explorarea de noi posibilități, relații îmbunătățite, o apreciere mai mare pentru viață și creștere spirituală. Vedem acest lucru la oamenii care au suportat războiul, dezastrele naturale, abuzurile fizice și psihice, doliul, pierderea locurilor de muncă și stresul economic, boli grave și răni”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru. Ce contribuie la creșterea posttraumatică? Deși creșterea posttraumatică se întâmplă adesea în mod natural, fără psihoterapie sau altă intervenție formală, aceasta poate fi facilitată în cinci moduri: prin educație, reglare emoțională, dezvăluire, dezvoltare narativă și serviciu. Terapeuții folosesc diverse instrumente de evaluare pentru a măsura modalitățile prin care o persoană a atins creșterea după traume. O metodă dezvoltată de Tedeschi și Calhoun se numește Inventarul de creștere posttraumatică(PTGI). În acest model, profesioniștii din domeniul sănătății mintale utilizează cinci domenii pentru a evalua schimbările pozitive: aprecierea vieții, relațiile cu ceilalți, noi posibilități în viață, putere personală, schimbare spirituală “Participarea continuă și fiabilă a unui psihoterapeut ajută de obicei la procesul de creștere posttraumatică. Terapeuții nu numai că pot evalua în mod cuprinzător modul în care traumele au afectat o persoană și ce aspecte se pot confrunta, dar pot ghida procesul de recuperare într-un mod care oferă speranță și încurajare. A merge la un terapeut după o traumă necesită o anumită responsabilitate și rezolvare - ambele elemente integrante ale creșterii posttraumatice. Recuperarea după traume este un proces individual și va și arăta diferit pentru fiecare persoană în parte. Abilitatea noastră unică de a ne vindeca de traume depinde de mulți factori, inclusiv convingerile și percepțiile noastre, nivelul nostru de a face față și reziliența, legătura noastră cu ceilalți de susținere și chiar funcționarea noastră psihologică înainte de eveniment. Recuperarea după traume implică abilitatea de a trăi cu succes în prezent fără a fi copleșit de gândurile și sentimentele din trecut. Recuperarea nu constituie o absență completă a amintirilor sau sentimentelor asociate evenimentului traumatic, ci mai degrabă implică plasarea evenimentului în urma noastră și trăirea cu bucurie, astfel încât evenimentul să nu mai stăpânească emoțiile sau viața noastră. Recuperarea traumei ar trebui considerată a fi un proces care se desfășoară în timp și în etape intenționate”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

sâmbătă, decembrie 04, 2021

Validarea socială, boala tăcută a ego-ului

Validarea socială, boala tăcută a ego-ului Deformarea comportamentelor noastre a început când, mulți fiind, era greu să mai vedem exemple de integritate și virtute în jur. A devenit greu să-i găsim pe aceștia. Prin nelocalizarea lor am dedus să preluăm din cei mai apropiați nouă care, și ei la rândul lor, au imitat atitudini din cei apropiați lor. În opinia psihologului Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții, una dintre atitudinile copiate, care este în detrimentul nostru, este dorința de a fi importanți în viața cuiva sau a ne ridica pe noi înșine când nu primim sprijin din jur. Specialistul este de părere că facem asta prin a ne mări doza de înfumurare, pentru a arăta altora ce putem, știm sau avem, iar rezultatul dorit este să primim un răspuns care să fie profitabil nouă – iar asta se numește validare. “Din tainele acestei validări putem să vedem că multe din acțiunile noastre sunt pentru a demonstra sau a arăta ceva cuiva ce nu ni se cere să facem. Diferența este pentru cine ajutăm? De dragul altora sau pentru a primi aplauzele altora că noi am făcut-o? Într-o astfel de deformare trăim, când vrem validarea sau aplauzele altora, pentru că așa știm că au făcut și alții. Noi nu putem să măsurăm rezultatele altora decât prin experiență vie și de asta nu ne gândim la efectele acțiunilor noastre. Egoul este partea care se formează, prin malefica dorință concurențială, încă de mici copii, unde este un sistem ierarhic, adică unul mai bun și mai tare decât altul. Posibilitatea unui om să fie sănătos în aceste condiții dispare, iar din acest motiv multe din religiile lumii ajută la demontarea dorințelor pântecelor, sinelui inferior, mândriei sau înfumurării sociale care ne sunt obstacole în calea obținerii de sănătate mentală, fizică și emoțională”, explică psihologul Alexandru Pleșea. Societatea actuală ne “obligă” să cerșim validare Totodată, specialistul afirmă că, în cultura contemporană, dorința de validare duce la înșelat, mințit, ascundere, influențare și toate sunt decizii care duc într-un final la suferință. Iar prin suferință, omul se autoreglează, pentru că se întregește cu puterea să nu mai decadă în aceste atitudini artificiale. “Dorința de a primi validare crește în copiii care văd alți copii mai protejați, avuți sau fericiți. Prin imitare, cei mici vor dori să primească și ei ce au văzut la alt copil. Creștem cu aceste alegeri și, fiind mari, devenim sclavii acestor atitudini necorespunzătoare și deficitare pentru creșterea noastră spirituală. Eliminarea dorinței de a primi validare este intrinsecă și se face prin a face bine aproapelui tău fără să aștepți și chiar să respingi orice rezultat sau răspuns ar fi de la el. Eliberarea de a trăi în condiția: tu îmi dai, eu îți dau, este unul din pașii importanți ai eliminării dorinței de validare. Un alt pas pentru eliminarea acestei trăsături generatoare de malformație comportamentală este dezvoltarea lumii interioare, nu a celei exterioare. Lumea interioară este compusă din observația și controlul la ceea ce fac, simt și vreau acum, în ciuda experienței, trecutului sau condițiilor din afara mea, iar prin acest exercițiu, vom observa o extraordinar de fericită împlinire față de ajutorul oferit sau primit”, conchide psihologul Alexandru Pleșea. Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut și trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minții umane în trei sisteme educaționale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și România și de peste 10 ani organizează cursuri și traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.

duminică, octombrie 03, 2021

Lockdown! suntem în lockdown

Lockdown! Asta e realitatea, suntem în lockdown! Despre efectele prostiei: Două Mall-uri. Emptiness, the name of restrictions! Insolvency Time! Realitatea este ca România se află în lockdown de azi noapte. Oricât s-ar ascunde guvernanții după cuvinte, când restricționezi 70% din populație ai terminat țara, ai închis-o!

luni, septembrie 20, 2021

De ce mai cântă pentru Dinamo?

Serios, am tot respectul pentru băieții ăștia care mai cântă pentru Dinamo, în ciuda tuturor umilințelor din ultimii ani. Ei vor un gol și l-au avut în seara asta: De ce mai cântă pentru Dinamo?Într-o țară coruptă, care crede doar în furtișaguri și cârdășii, pasiunea sinceră a unor tineri pare o anomalie! Bravo băieți, hai Dinamo!

luni, septembrie 13, 2021

Prezentarea dovezii vaccinării sau a testării. Riscuri și conformități privind GDPR

Comunicat de presă Prezentarea dovezii vaccinării sau a testării. Riscuri și conformități privind GDPR Pe parcursul verii am putut vedea și lua parte la o mulțime de evenimente – familiale (ex. nunți, botezuri), profesionale (ex. cursuri, conferințe) sau publice (ex. concerte, meciuri de fotbal), care însă, spre deosebire de anii trecuți au fost mai deosebite deoarece au presupus prelucrarea unor date cu caracter special ale noastre (dovada stării de sănătate sau a vaccinării). Astfel, potrivit expertului în GDPR, Ionel Orza, antreprenor și fondator GDPR Complet, numeroși terți (diverse instituții publice sau firme), care în alte contexte nu ar fi avut ocazia să cunoască aspecte din viața noastră personală (precum este cel al stării de sănătate sau al vaccinării), vara aceasta au îndosariat multe documente privind date cu caracter personal. Pentru multe persoane aceste prelucrări au ridicat nelămuriri, îndoieli sau chiar nemulțumiri. Cât sunt de conforme aceste tipuri de prelucrări și ce presupun? Deci haideți să vedem! “Ei bine, răspunsul poate părea simplu: „unde-i lege, nu-i tocmeală!” – fiindcă există o hotărâre a C.N.S.U. (Hotărârea nr. 50) care ne spune că pot participa la evenimente doar: - persoanele vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 şi pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de imunizare, - persoane care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid nu mai vechi de 24 de ore, - respectiv persoane care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi şi a 180-a zi ulterioară confirmării cu COVID-19. În sensul strict al înțelesului, da, GDPR-ul (Regulamentul General privind Protecția Datelor) ne spune că atât timp cât există o lege națională care stabilește că anumite prelucrări trebuie efectuate, aceasta va fi temeiul legal al prelucrării”, Ionel Orza, antreprenor și fondator GDPR Complet. Lucrurile însă se complică pentru că existența unui temei legal al prelucrării, nu ne scapă în mod direct de o amendă! De ce? Deoarece odată ce este efectuată prelucrarea, instituția publică sau firma care organizează evenimentul are de a face cu prelucrări secundare, asupra căreia hotărârea mai sus amintită nu ne spune nimic: - Se păstrează dovezile vaccinării sau ale testării? - Cât timp se păstrează? - Cine le păstrează și cine are acces la ele? - Cum vor fi păstrate? - Ce măsuri trebuie să iau pentru a îmi proteja compania..? pentru că un furt al unor asemenea informații ar constitui o breșă serioasă de securitate care mi-ar putea atrage o amendă mare - Trebuie să îmi numesc acum un Responsabil cu Protecția Datelor? Orice persoană vizată se poate adresa cu o cerere de acces către instituție sau companie prin care să ceară lămuriri asupra acestor aspecte, iar operatorul de date este obligat să îi ofere un răspuns! Cum va da curs acestei solicitări? Ei bine, multe persoane au căutat răspunsuri la aceste întrebări prin apelarea la profesioniști care oferă consultanță GDPR. Cu toate acestea, răspunsurile nu pot fi în nici un caz generice, aplicate standardizat ci se analizează de la caz la caz! Astfel, spre exemplu dacă până acum poate societatea pe care o deții sau la care lucrezi deține o sală de sport sau un stadion unde se organizează evenimente (ex. meciuri) și până acum, nu existau prelucrări de date, acum în mod constant, lunar te poți trezi că prelucrezi date cu privire la starea de sănătate a mii și mii de persoane. În acest caz ai nevoie spre exemplu de un Responsabil cu protecția datelor – servicii de DPO externalizat sau să găsești o persoană pregătită, intern sau pe care să o angajezi pentru a putea face față acestor schimbări și volumului de muncă. “Pentru a ne putea asigura că ne aflăm într-o situație de conformitate, trebuie pe de o parte să avem temei legal și de asemenea să tratăm orice risc ar putea apărea cu privire la colectarea de date (ex. a dovezii vaccinării). Cum tratăm riscurile? În primul rând conștientizându-le! Cea mai utilă metodă este instruirea tuturor angajaților, prin cursuri GDPR generale sau tematice. Din păcate legislația actuală nu oferă un cadru suficient de clar cu privire la aceste aspecte, astfel că operatorii sunt nevoiți să învețe pe propria piele și să dezvolte bune practici. Nu de puține ori și persoanele ale căror date sunt prelucrate sunt nemulțumite cu privire la felul în care acestea sunt gestionate. Astfel vedem un conflict care apare deseori în discuțiile noastre de zi cu zi, în mass media sau ajung chiar și la ANSPDCP. De oricare latură ne-am afla, a operatorilor sau a persoanelor vizate este bine să înțelegem că protecția vieții private și a datelor cu caracter personal nu este dată la o parte pe perioada pandemiei. Chiar dacă prin lege se permit anumite excepții de la neprelucrarea unor date, trebuie respectate principiile de bază ale R.G.P.D. de fiecare dată când intrăm în contact cu datele. Astfel, este bine să tratăm datele celor din jurul nostru cu un maxim de responsabilitate și seriozitate, în caz contrar, putând fi trași la răspundere”, declară Ionel Orza, antreprenor și fondator GDPR Complet.

miercuri, august 25, 2021

O zi de neuitat în Delta Dunării

 

Plecare Sambata 28 August 2021 Ora 04:30 din Călărași
Intoarcere Duminică 29 August 2021
 
Ziua 1:
Călărași - București - Orșova vizita Manastirea Sfânta Ana și Mănăstirea Macronia - croaziera pe Cazanele Dunării(Chipul lui Decebal, Cazanele Mici, Cazanele Mar, Golful Dubova, Golful Ogradena și Tabula Traian), cazare hotel 3 *cu cina (hotelul dispune de piscina cu apa termala)
 
Ziua 2:
După ce servim micul dejun, pornim spre Drobeta Turnu Severin unde vom vizita muzeul porților de fier, cetatea medievala a Severinului
Tarif 360 lei de persoana
Tariful include : transport autocar 3 sau 4*, cazare hotel 3*, acces piscina apa termala, cina, mic dejun și croaziera pe Cazanele Dunării
 
 
Rezervări și informații la 0726337781 sau 0766625522

vineri, iulie 30, 2021

Cum să ne protejăm datele persoanele în vacanță?

 

Comunicat de presă
Cum să ne protejăm datele persoanele în vacanță?

Am intrat în vacanță și mulți dintre noi numărăm zilele rămase până la concediu. Aparent vedem o stare de relaxare în rândul companiilor însă situațiile de urgență nu țin cont de aceste lucruri: de la explozii la combinate siderurgice până la atacuri cibernetice împotriva bazelor de date ale primăriilor (ex. cazul Primăriei Oradea). Astfel, ești operator de date? Trebuie să te asiguri că protejezi datele clienților, angajaților și partenerilor tăi și pe perioada concediului. Cum faci asta?

Mai jos vă vom enumera câteva aspecte care pot fi avute în vedere:
1.    “Dacă ți-ai numit un Responsabil cu Protecția Datelor din rândul angajaților, trebuie să ții cont că acesta nu va putea fi prezent 24/7 pentru toate posibilele probleme ce pot apărea. Spre exemplu, ai parte de un atac de tip ransomware vineri seara. Fiindcă au fost compromise datele angajaților tăi dar și toate datele de facturare ale clienților, constați că este o breșă problematică și ești nevoit să notifici ANSPDCP în 72 ore de la descoperire (de vineri seara). Pentru aceasta însă ai nevoie de o întreagă echipă care să investigheze și să documenteze întreg incidentul. Credeți că este realizabil în condițiile în care poate Responsabilul cu Protecția Datelor este plecat tocmai atunci în concediu?”, explică Ionel Orza, antreprenor și fondator GDPR Complet.
2.    Pentru aceste motive ai nevoie să numești un înlocuitor pe care să îl pregătești prin cursuri GDPR sau chiar să achiziționezi servicii de consultanță GDPR de la o firmă care îți poate oferi orientările necesare pentru a face față cu succes evenimentului. Cu toate acestea, procesul de pregătire profesională a persoanei poate dura și în compania ta să nu existe nici o persoană de legătură care să aibă abilitățile manageriale necesare pentru gestionarea situației.
3.    Pentru acest din urmă caz găsim că o soluție fericită ar fi numirea unui Responsabil cu Protecția Datelor – DPO Externalizat. “De ce ar prezenta această soluție un nivel mai ridicat de succes pentru a face față problemelor? Pentru că de regulă o companie care oferă acest tip de servicii are atât pregătirea necesară, cunoaște metodologia dar și procedurile recomandate pentru a fi urmat și astfel riscurile pot fi diminuate la maximum. Totodată, adesea o firmă care oferă acest serviciu externalizat pune la dispoziție o întreagă echipă de oameni care lucrează împreună pentru tine, astfel că poți evita situația ca în concedii, în vacanțe sau în alte perioade în care nu poți fi prezent la birou să rămâi descoperit”, declară Ionel Orza, antreprenor și fondator GDPR Complet..

În concluzie, cu toții ne dorim concedii cât mai plăcute dar și să ne asigurăm activitatea companiei sau a instituției în care lucrăm. Astfel trebuie adesea să luăm foarte atent în calcul care sunt avantajele și dezavantajele numirii responsabilului cu protecția datelor – externalizat, sau intern. De fiecare dată însă recomandăm să se aibă în vedere garantarea celui mai înalt nivel de conformare la standardul de protecție a datelor cu caracter personal. Un proiect care ar putea răspunde nevoilor tale este GDPR Complet astfel, că prin felul în care a fost dezvoltat, creează cadrul necesar de protecție a partenerilor săi în orice situație.

marți, mai 25, 2021

Semnale discrete care trădează anxietatea

 

Explicațiile psihologului Andra Tănăsescu: Semnale discrete care trădează anxietatea

Realitatea zilelor noastre este că trăim într-o viteză care ne „împrietenește” prea ușor cu stresul și am observat că asta ne face, tot mai des, să ne considerăm „anxioși”. Cu toate acestea, mulți oameni confundă anxietatea cu alte emoții pe care le experimentează.
În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), cei mai mulți își imaginează, atunci când se gândesc la anxietate, o persoană extrem de retrasă, care evită contactul cu ceilalți și căreia îi poți citi frica în privire. “Unele persoane pun eticheta de „anxietate” pe orice comportament care arată cea mai mică nesiguranță, pe când alții consideră că anxietatea este însoțită de o purtare extrem de evidentă de evitare. În realitate, anxietatea este o stare emoțională caracterizată de o senzație neplăcută de tulburare interioară, care, de cele mai multe ori, vine la pachet cu indecizie, reacții nervoase, manifestări somatice, tulburări de somn și / sau ruminație. Din acest motiv, mulți dintre noi am învățat cum să disimulăm ceea ce simțim și să facem oamenii să creadă că noi nu trăim stări de anxietate”, afirmă psihologul Andra Tănăsescu.

Ce este anxietatea?
Conform scrierilor de specialitate, anxietatea reprezintă o stare de nelinişte psihopatologică care poate fi definită în trei feluri:
  • un sentiment al unui pericol iminent, însoţit de crearea unor scenarii mentale ipotetice care au ca efect amplicarea stării generale de teamă.
  • un sentiment general de neliniște, ca o stare constantă de alertă în fața unui pericol invizibil care este perceput ca fiind iminent.
  • sentimentul de neputință de a se proteja în fața unei posibile situații neprevăzute.
Semnele anxietății
Din păcate, însă, anxietatea poate lua foarte multe forme și putem rata semnele acesteia la ceilalți.

Verificarea (prea des) a telefonului poate fi un semnal al anxietății
“Da, poate fi o formă de adicție, un obicei format de viteza cu care spuneam că trăim – acel FOMO (Fear Of Missing Out). Ajungem, așadar, să verificăm în mod repetat telefonul chiar și în lipsa notificărilor, iar ăsta poate fi semn de anxietate. Tendința să întindem mâna des către telefon, deși acesta nu sună, ne poate arăta un disconfort interior pe care îl experimentăm. Poate fi vorba despre teama care se naște pe baza unor scenarii mintale, legate de un răspuns pe care îl așteptăm de la cineva. Sau poate este teama că i s-a întâmplat ceva rău cuiva drag, pentru că pare că a trecut prea mult timp de când a scris sau pentru că este plecat la drum. Poate fi o modalitate de a evita o situație exterioară în care ne aflăm în disconfort. În acest caz, telefonul ne permite să părem distrași, neimplicați și să avem motiv să evităm un răspuns sau contactul vizual. Oricare dintre motive ar fi, adevărul e că reprezintă unealta care ne stă cel mai aproape atunci când apar gândurile anxioase. Este o modalitate absolut ușoară de a evita să fim atenți la ceea ce gândim și simțim, pentru că este extrem de ușor să ne distragă cu orice altceva. Din acest motiv, tot mai mulți oameni stau cu telefonul în mână atunci când se află într-un grup. Le permite să evite un contact direct și profund cu alte persoane din acel grup. Asta le oferă un sentiment fals de siguranță și de protecție în fața unei posibile remarci dureroase, jigniri sau respingeri. Ba chiar, le dă scuza perfectă să nu spună nimic, să nu iasă în evidență și să plece oricând simt că le este necesar, fără a fi nevoiți să ofere multe explicații”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Agitația
“Neliniștea, senzația de „nu pot sta într-un loc”, freamătul interior resimțit de cineva, poate fi un alt semn al unui nivel peste medie de anxietate. Cu cât suntem mai agitați, cu atât ne mișcăm mai mult, ne ținem mâinile ocupate la birou cu diferite obiecte de pe acesta, cu atât ne creștem nivelul cortizolului și practic, în loc să liniștim cauza anxietății, o ignorăm și o lăsăm să se dezvolte”, explică specialistul.

Ruminația
“Tendința de a ne gândi constant și obsesiv la unele scenarii negative fie prin care am trecut deja, fie prin care ne imaginăm că am putea trece. Când ne lăsăm duși de astfel de gânduri dificultățile din prezent pot părea mai grave, iar gândirea obiectivă, rațională este afectată, alimentând anxietatea”, este de părere specialistul.

Teama de a spune ce simțim
“Sentimentul de neliniște este cu atât mai puternic cu cât ne temem de judecata celorlalți. Iar de aici până la a se naște o stare de anxietate este un pas mic și ne putem transforma în proprii noștri sabotori, preferând să nu facem nimic, decât să fim criticați”, declară psihologul.

Mici ticuri sau gesturi
“Acestea sunt menite să țină sub control anxietatea și să aducă un soi de confort fals celui care se confruntă cu aceasta. Astfel, deși anxietatea se poate manifesta într-o gamă largă de comportamente extrem de vizibile, puțini chiar văd semnele ei subtile”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, cu specializări în terapia de cuplu și familie, dans terapie, somato-terapie, NLP și lucrul cu proiecțiile sinelui. Și-a propus ca prin ceea ce face să aducă în viața fiecărei persoane cu care lucrează un plus de conștientizare, cunoaștere și încredere în propriile forțe. Obiectivul ei este să ofere cât mai multe din experiența ei, atât personală cât și profesională, astfel încât să producă schimbări semnificative în viețile celorlalți.

marți, ianuarie 12, 2021

Semne bune are anu' , pentru constanteni!

208 lei va plăti anul acesta un constănțean pentru rezervarea locului de parcare din fața blocului. Taxa se poate achita până pe 31 martie 2021. Între timp, Primăria Municipiului Constanța elaborează un nou regulament al parcărilor. Zilele următoare, noile reglementări vor fi supuse dezbaterii publice.