Nu suntem amărâţi

Aseară am fost la un concert de muzică sacră... Stare de grație, zâmbete, stare de bine. A fost un concert superb, ce mai! După concert am decis sa iau un taxi către casă, astfel încât să-mi pot menține bucuria mai mult timp. Am făcut comanda, să fiu sigur că nu voi fi refuzat în drum sau luat de vreun nebun...
Glumeam, am fost neatenți, am greșit drumul sau nu l-am înțeles. Am vorbit cu prieteni la telefon, am comentat diverse. Sigur toate astea le-a făcut domnul. Dar nu ne-am supărat. Am continuat călătoria netulburați.
 La final, eu din greșeală îi dau 30 de lei în loc de 18,75 cât făcea cursa. Îi ia, se uită la ei, dă să-i bage în buzunar. Eu observ că sunt trei bancnote de 10... Îmi dau seama, îi cer înapoi 10 și vreau să-i schimb cu un leu. În total, 2, 75 lei bacșiș. 
- Eu cu jenă, zic v-am dat trei de 10? Vă supărați dacă vă rog să-mi dați una de 10 înapoi?"
- El, irita Ehh, mă supăr...
- Da, dar știți, am vrut să vă dau altfel. Încă una de un leu...
- Eh, domnule, 1 leu să le dați celor amărâți, noi nu suntem amărâți.
Și mi l-a dat înapoi.
- Dar, domnule, să știți totuși că eu nu sunt atâ de bogat precum dvs... Știți, mie nu îmi dau o pâine la magazin dacă nu am 1 leu, darămite 2.
 - Haideți, domnule (...)"
Și l-am lăsat bolborosind... A deschis geamul și a mai zis ceva și încă ceva.
Păcat de starea mea de grație:)
Păcat că unii suntem și săraci, și fuduli... Și...
Mă liniștete că măcar "nu suntem amărâţi", după spusele domnului taximetrist. Căci e un domn.