In noapte

Din cand in cand , sclipiri rasar dincolo de efemer... Din cand in cand teluricul se pierde in utopic...Culmea, omenirea intreaga s-a nascut din dragostea pentru fructul oprit. Paradoxal, pacatul primordial ne-a creeat pe noi, unici, minunati, pudibonzi, sacaitori, caposi, mincinosi... Nu e un pacat SA IUBESTI chiar si barbatul altei femei atata timp cat esti cel putin partenera lui de vise. Nu e un pacat sa daruiesti fara a pretinzi ceva in schimb. Nu e pacat nici macar sa VISEZI cu ochii deschisi, atunci cand te respecti, la alt barbat. Oamenii colinda universul lor stiut fara teama de obstacol , pretinzand ca deja-vu-ul ce le caracterizeaza banala existentza (si la adapostul caruia isi construiesc visele seci si fara pic de culoare) ii va feri de sageti cazute din neant. Din neantul lor, faurit din insasi limita lor in intelect... Oamenii se iubesc uneori, fara teama de a fi catalogatzi cumva intr-o scala cacacioasa, cuantificata tocmai de cei obturatzi in orizontul mintzii. Oamenii nu au uitat sa fie OAMENI, sa daruiasca, sa stie sa primeasca, sa ierte, sa spere, sa viseze... sa faca tot ceea ce ii situeaza in varful lantzului trofic al vietzuitoarelor ce respira oxigen. PACAT este sa urasti, sa pizmuiesti, sa-ti vorbesti de rau pe cel ce te crede aproape. Pacat este sa te dai ceea ce nici in vis nu poti fii. Pacat este sa mintzi cu buna stiintza o inima calda ce se inconvoaie sub greutatea torentului tau cognitiv... Nu cauta explicatzii in lucruri pe care tocmai LIMPEZIMEA le face atat de simple. Unele trairi sunt sortite sa se-ntample. La fel cum lebedele si-au facut cuibul de vara in iarna Mangaliei, la fel cum timpul a avut timp sa zboare, la fel cum, acum 3 veri, cuvinte ce nu au putut fi rostite au ramas ca zalog de legamant... Unele trairi nu sunt rataciri de moment...ci povesti infipte in suflet....