Un dialog cu un amic

 "Proștii se însoară totdeauna, nebunii câteodată, înțeleptul nicicând." - Mihai Eminescu
Citind acest citat mi-am adus amine de o discutie avuta cu un prieten pe care nu-l mai vazusem de ceva timp si pe care vreau s-o reproduc pe cat de original o sa pot ,apoi sa-mi exprim parerea despre aceasta conventie incheiata la starea civila intre un barbat si o femeie (deocamdata, cat mai suntem normali la cap) numita CASATORIE.
Din motiv ca omul este insurat nu o sa-i dau numele dar o sai zic succint "D".
Erau zilele alea frumoase de primavara cand se incalzea vremea de la o zi la alta si hainele zburau una dupa alta, cand m-am intalnit cu nea D. Dupa o iarna de munca hard la sala si schimbarea totala a meniului de haleala se vedea ,daca tot renuntasem la hainele groase de iarna, o schimbare radicala a proportiilor mele
-Salut, nea D!
-Salut Simi!
-Ce mai faci bre, nu te-am mai vazut de o caruta de vreme? El in timpul asta ma masura cu privirea.
-Ce sa fac ma Simi uite ...(irelevant raspunsul pentru ideea textului asa ca nu-l mai reproduc). Se opri brusc din vorbarie, dupa ce ma tot masurase in tot acest timp din cap pana in picioare si viceversa,cand cred ca nu mai rezista de curiozitate, si ma intreba pe un ton ingrijorat.
-Da' ce-ai patit ma de ai slabit asa? De parca daca slabesti trebuie sa fie neaparat ceva nasol. Eu ca un nenorocit intru in jocul lui iau o fata de ingrijorat si ii raspund oftand.
-Ce sa patesc ma nea D.... stres, griji, probleme.... Mai ma masoara odata mai atenet, mult mai atent ca datile trecute ,de parca era un critic de arta care examina un tablou al lui Van Gogh si conchide scurt.
Cu toate ca-mi venea sa ma tavalesc pe jos de ras la aceasta concluzie ,ma abtin ,si ii tin isonul .
-Da ma nea D ! Ii vazusem fata schimbandu-se la aceste vorbe si parca se mai inseninase un pic avand satisfactia ca nimerise cauza problemelor mele dar tot ingrijorat de "prostia pe care o facusem"
-De ce ma Simi te-ai insurat? Ai stat pana acum, si .....Isi daduse seama in timp ce vorbea ca trebuia sa fie un motiv de bucurie si incepuse sa se mai pondereze un pic, dar nu mai rezistam eu si ma bufni rasul.
-De ce trebuie sa fie ma nea D nasol daca te castoresti ?trebuie neaparat sa ai griji si probleme, si sa slabesti?
Bai Simi tu nu stii cum e sa fii casatorit....., se linistise detot si imi vorbea pe un tot calm si bland ca un batran trecut prin toate focurile vietii despre viata de cacat care este in casatorie, si la final concluzia:
-O sa vezi si tu .......
Schimbaram subiectu si daruram cu tranca-fleanca mai departe.....
Acum ca a trecut ceva timp de discutia aceasta si am avut timp sa meditez asupra problemei tot nu am gasit un raspuns la intrebarea; de ce trebuie sa te casatoresti?
In afara unui beneficiu material pe care il ai in ziua nuntii ,dupa parerea mea nesemnificativ in comparatie cu sacrificiul pe care il faci, nu vad alt castig de natura sufleteasca sau emotionala. Adica cine te iubeste ,te iubeste si daca sunteti casatoriti si daca nu sunteti. Am zis sacrificiu pentru ca este un adevarat calvar pregatirile dinaintea nuntii si enumar numai cateva: local, mancare, haine, formatie etc etc etc, plus mers la primarie ,pierdut vreme si pe acolo, dar astea sunt mizilicuri pe langa marele sacrificiu, adica sa te duci in fata lui Dumnezeu si sa juri ca o sa ramai pe viata cu cealalta faptura de langa tine. Poate ca asa o fi ,si ai noroc sa dai peste o "jumatate" buna. Dar daca n-ai, si este stricata in interior cealalta jumatate si mizeria iese la suprafata dupa actul matrimonial, cum te mai duci iarasi ,cand iti gasesti pe altcineva, in fata lui Dumnezeu si sa juri pentru alta persoanaMi se pare penibil ,nu mai zic ca nu este crestinesc deloc.
De ce trebuie sa facem acte ca sa certificam iubirea? Nu este suficient ca doua suflete sa se inteleaga bine impreuna pentru a trai fericite? NU !!! Trebuie sa te duci in fata ofiterului de stare civila sa iti dea ala acte ca tu o iubesti pe ea, si ea pe tine. Trebuie sa faci chilabau sa stie lumea ca voi va iubiti .....maxim .
Din punctul meu de vedere fiecare faca ce vrea cu viata lui, nu condamn si nu judec pe nimeni. Mi-am expus doar parerea despre casatorie si nu zic ca intr-un anumit moment al vietii nu o sa fac si eu tot "circul" de mai sus pentru ca viata nu o traim cum vrem noi, ci o traim ca sa facem fericite persoanele dragi noua. Oricare ar fi cursul vietii mele niciodata nu o sa inteleg rostul dragostei cu acte.