Calatorie in timp

Uneori scriu....despre fel si fel de lucruri,despre oameni,despre mine ....Unii aseamana nebunia asta a mea ,dar si a altora egala cu o obsesie provenita din singuratate.Eu nu am fost de parerea asta niciodata dar multi nu au cum sa inteleaga ca uneori in viata ai nevoie sa fi inteles intr-un anumit fel iar eu m-am gasit inteleasa alegand calea asta,pentru mine nu a fost singuratate,am fost eu si gandurile mele,nu poti sa te sperii de ceva ce-ti doresti,nu ai cum atata timp cat ti-o cere sufletul.
 
In fine....de cu totul altceva voiam vorbesc de fapt,citeam mai devreme un blog despre fericirea cladita pe suferinta altora si stiti atunci cand ai fost lovit de asa natura nu ai cum sa nu-ti aduci aminte si atata timp cat nu am luat-o ca fiind o experienta nedorita ci ca pe o invatare de minte?(cum spunea mama),intodeauna mai ramane ceva de spus.Sa spun ca m-am invatat minte de prima data,nu....,dar a doua oara a fost de ajuns.,fericirea asta de fapt aduce numai rau alergand dupa ea,eu una am ales sa-mi gasesc un inlocuitor la ea,important e ca razbesc pana azi chiar daca e greu...