Importanţa prudenţei la volan.

Ce se întâmplă însă cu omul de la volan? Cu creatorul şi beneficiarul automobilului. Îşi ameliorează şi el conduita pe măsura şi în ritmul performanţelor maşinii? Pornind de la premisa că el nu poate fi nici automatizat, nici robotizat şi nici electronizat. Dar poate fi adaptat şi modelat. După cum dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, evoluţia comportării sale pe lungul şi sinuosul drum de la apariţia primului automobil şi până astăzi. Rulând pe şosea cu maşina, omul diur se poate încrede incomparabil mai mult, decât altădată, în onestitatea şi politeţea partenerului de la volanul automobilului din faţă şi din urma sa. Pe acest fond se afirmă la noi, pe zi ce trece mai pronunţat, climatul ce conferă certitudine sofatului. (stabilitate optimă, deviaţii minime, frâne eficiente, zgomote şi vibraţii minime, frâna de mână, vizibilitate optimă) Ceea ce nu înseamnă că nu este loc pentru mai bine. Suntem perfectibili, inclusiv în calitate de oameni la volan.

Atâta timp cât şi greşelile şi uşurinţele sunt posibile, pentru că şi ele sunt omeneşti. Aflăm că la salonul de la geneva se poate vedea un automobil în care punerea în funcţiune a unor agregate se comandă oral. „Ştergătorul!”, ordonă cel aflat la volan, şi lamelele pornesc cuminţi, în cursa lor pendulară de la dreapta la stânga, pe suprafaţa parbrizului. „Radio” sau „casetofon”, solicită omul şi în habitaclu se revarsă o muzică ce face călătoria mai plăcută. Deci, nu butoane, nu pârghii. Un cuvânt, şi atât! Dorinţa se împlineşte. Faţa şoferului, un ecran fluorescent îi furnizează în cifre sau în limbajul culorilor, date şi informaţii despre funcţionarea agregatelor, inclusiv cât se consumă din rezervorul de carburanţi la viteza de 80 kilometri pe oră, la 60 kilometri pe oră, etc., de asemenea, în condiţiile transportării de asupra maşinii a unui portbagaj încărcat. Ceea ce, fără îndoială, îl va face să apese cu mai multă sensibilitate pe acceleraţie. Luând cunoştinţă despre aceste „minuni” de ultimă oră din domeniul tehnicii automobiliste, ne-am lăsat, fără să vrem, în voia fanteziei.

Ce-ar fi, de exemplu, dacă pe ecranul acela electronic, instalat în faţa şoferului, în momentul în care s-ar hazarda într-o dublare periculoasă, ar apare automat chipul unei fete drăguţe, avertizându-l: „fii atent, Costică! Nu te băga! Nu-i loc pentru depăşire”. Sau: „te sfătuiesc, dragul meu, să amâni aprinderea ţigării. Cercetări recente au relevat că cei ce fumează în timpul conducerii autovehiculelor sunt de două ori mai expuşi decât confraţii lor la pericolul accidentelor”. Altă dată aceiaşi simpatică persoană l-ar sfătui amical: Astăzi te văd supărat. Probabil ai un necaz. Te rog, renunţă la maşină. Personajul electronic ar putea apare pe ecran şi pentru a-l felicita pe omul de la volan atunci când a reuşit să iasă cu bine dintr-o împrejurare critică cum este, de pildă, traversarea bruscă a unui copil înaintea maşinii. Ar fi o intervenţie plăcută şi utilă, ajutând şoferul să-şi restabilească echilibrul sufletesc după emoţiile trăite. De va ajunge electronica la asemenea intervenţii rămâne de văzut. Oricum, conducătorul auto de astăzi şi de mâine, va trebui, într-o măsură mereu mai mare, să-şi întemeieze conduita pe sentimentul responsabiltăţii, al echilibrului şi măsurii, al bunului simţ: în tot ceea ce face, din clipa introducerii cheii în contact şi până ajunge la locul unde doreşte să-l transporte automobilul.