In martie 1944 se apropia frontul de localitatea noastra. Tatal meu, copil fiind a fost imbarcat intr- un vagon cu mama lui si trimis la Curtici. Fratele tatalui era pe front, iar tata a ramas pana in ultimul moment. Inainte de a cobori din vagon, au fost cautati de paduchi. Un copil a fost gasit cu ei. S-a hotarat deparazitarea tuturor ( a hainelor ). Tata a inteles ca pe el il baga in " duba " si a inceput sa plang , deoarece nu avea paduchi. Cu greu l-au potolit. La inceputul lui septembrie, localitatea a fost invadata de armata germana.
Au plecat in munti cu caruta proprietarului ( cu mama lui si fratele- ranit de pe front ). El cu tatal lui au ramas in urma si au pierdut caruta. Pe soseaua Curtici-Siria erau mii si mii de oamani care fugeau din calea nemtilor. Au stat aproape o luna la Vizma , pe proprietatea unui boier, care i-au cazat si le-au dat de mancare. Apoi s-au imbarcat in tren spre Moldova. S-au oprit la Braila. Tata lui era CFR-ist. Nu au putut merge acasa. Rusii au largit linia dupa calea lor ferata si nu s-a mai permis intoarcerea. Aceast fapt s-a putut reliza abia in primavara lui' 45. Acasa nu au mai gasit nimic in " picioare ". Casa, grajdul, gardul au fost arse, iar viile si pomii au fost taiati . Trebuia camp liber in fata liniei de cazemate. Multe se intampla in caz de razboi, dar de relatat corect, probabil ca doar cei care au fost in mijlocul evenimentelor, o pot face! Eu am avut privilegiul de a afla multe, de la tatal meu!
6 comentarii:
Razboiul a lasat in urma multe familii nenorocite pentru totdeauna, iar urmasii celor care au dat foc Europei, nemtii ne dau lectii de democratie, stat de drept...Ce poate fi mai cinic???
Chiar nu ii inteleg pe cei care au cate un "orgasm politic" cand madam Merkel ne critica!
Un întreg popor nu ar trebui acuzat pentru că un dement (austriac la origine) a declanşat un război care, ca oricare alt război, n-a adus decât suferiţă (ambelor tabere). Germanii (civili, femei şi copii, mâncau chiar înainte de '45 supă din coji de cartofi, şi era o delicatesă, comparativ cu meniul altor zile). Distrugeri au făcut şi eliberatorii, recte Armata Roşie, mai ales în Moldova. După '45 Germania era un morman de moloz, au răclădit-o, e drept şi cu ajutorul "planului Marshall". De ce n-a beneficiat şi România de un asemenea ajutor? Pentru că nimeni, nu are încredere în trădători (23 august '44)... Poate de aici se trag şi unele replici mai acide din partea oficialilor europeni (nu doar germani).
Dementul a ajuns in fruntea Germaniei fiind votat de popor...
@Freshblog
Corect, însă din '33 până în '39 tot a făcut ceva pentru ăia care l-au adus la cârma ţării, fie numai dacă ne gândim la autostrăzi (desigur, era o opţiune strategică pentru viitorul "Blitzkrieg").
Pe cînd, (dacă face o paralelă, păstrând proporţiile) demenţii votaţii de poporul român în ultimii 25 de ani aş zice că au distrus mai mult decât Wehmachtul, armata sovietică şi bombardamentele americane de la Ploieşti la un loc...
Iar aceia, votanţii din '33, sunt de multă vreme oale şi ulcele, urmaşii lor au dovedit o oarecare evoluţie... Noi? Aş spune că prezentul contează mai mult decât trecutul, istoria e un ghid, din care tragi învăţăminte sau ba, unii au făcut-o, alţii mai puţin, spre deloc, dar caută motive pentru a justifica propria ratare, incompetenţă, de ce nu prostie. Deh, c'est la vie...
Razboaiele chiar ma inspaimanta, iar ce ramane in urma e doar dezastruL.
Mare dreptate ai: numai cei care au trait evenimentele pot povesti fara inflorituri... Istoria e "facuta" de oameni asa-zisi simpli dar e scrisa de cei interesati sa... dea bine. Hm... si motivele reale ale unor razboaie sunt bine ascunse...
Razboaiele, desi aduc distrugere, parca sunt intentionat provocate, pentru a se imbogati o mana de oameni (nenorociti oameni). :(
Trimiteți un comentariu