Iubesc oamenii normali

Imi plac oamenii normali. Imi plac oamenii normali, dar ii iubesc pe cei exceptionali! Exceptional nu inseamna sa fii un geniu, nu inseamna sa fii doctor intr-o stiinta, nu inseamna neparat sa treci prin foc sau sa mergi pe apa. Exceptional inseamna sa fii tu, cu coloana vertebrala, cu principii si nu cu "teoria principiilor". Inseamna sa poti sa spui ce gandesti fara frica sau teama, sa-ti aperi punctul de vedere indiferent de situatie sau anturaj, sa nu-ti alterezi convingerile in fata unor oameni, poate doar aparent mai puternici. Un om exceptional este adeptul propriilor teorii indiferent de repercusiuni. Uraste si iubeste din convingere, isi manifesta trairile,dragostea,ura si dispretul fata de lucruri sau oameni. Un om exceptional are constanta propriilor trairi indiferent de interlocutor ori situatie.
Un om exceptional este puternic tocmai prin puterea convingerilor, prin puterea trairilor si a sentimentelor si prin puterea si increderea in sine. Un om exceptional nu o sa se folosesca niciodata de alti oameni pentru a-si atinge scopul. El isi asuma liber actiunile, indiferent de rezultat, indiferent de critici sau de parerea altora. Credinta in propriile decizii, asumarea lor si evident suportarea consecintelor in egala masura cu deliciul reusitei fac diferenta intre un om normal si unul exceptional. Niciodata si in nicio imprejurarea un om exceptional nu o sa se dezica (public cel putin) de cineva in care crede, cineva care ii este prieten, cineva care ii este apropiat, doar pentru ca o cer altii, doar pentru ca acela este "condamnat" moral de oameni in general. Niciodata nu o sa judece pe cineva in functie de judecata societatii, ci o va face in functie de propriile valori morale. Niciodata acest om nu o sa-ti spuna in fata altceva decat crede, nu o sa invrajbeasca oamenii, nu o sa caute intrigi, iar propriile frustrari vor fi tratate in sinea lui si fara menajamente si asta pentru ca un om puternic nu se fereste de frustrari, ci le recunoaste, le admite si atat cat poate le vindeca! Spre exemplu, un om normal isi poate cenzura sau controla sentimentele fata de o alta persoana, daca morala societatii "convine" arbitrar sau nu, ca respectiva persona nu se ridica la valoarea lui. Un om normal nu o sa iubeasca pe cineva, daca acea "iubire" este intr-un fel sau altul blamata de catre societatea in care traieste, iar daca o va face, atunci o va face in taina,ascuns de ochii si judecata semenilor! Un om exceptionl nu o sa ezite nicio secunda in fata propriilor sentimente, indiferent de verdictul dat de altii. Un om normal va avea tendinta mereu de a-si insusi multe din parerile celui de langa el (fie ca vorbim de sot/sotie,prieteni,sefi,colegi,profesori sau superiori in general), chiar daca nu crede in ele, chiar daca nu coincid cu ale lui sau mai rau chiar daca in mod normal nu era de acord cu ele si va populariza acest lucru drept, "capacitate de adaptare". Un om exceptional, nu o sa accepte o idee daca nu crede in ea, nu o sa taca daca are ceva de spus si cu atat mai mult nu o sa-l intereseze viata altora,fara motiv, ci doar din "plictiseala intelectuala". Un om puternic nu va cauta niciodata sa-si arate puterea, sa-si dovedesca superioritatea sau sa-si caute conflicte ipotetice din dorinta de a iesi invingator. Un om normal, va cauta sa evite posibile conflicte (si ma refer exclusiv la conflicte ideologice), pentru a nu contrazice, pentru a nu supara sau doar de teama unui esec conversational, iar la final se va considera "un diplomat". Un om exceptional in schimb, nu va ezita sa te contrazica, nu va ezita sa-si sustina ideile si convingerile, va avea credinta vie a ceea ce face si spune, indiferent de consecinte. Un om exceptional, nu iti va zambi in fata si te va critica pe la spate si nici nu se va lepada de tine pentru binele lui.

Din pacate, oricat am vrea sa spunem ca acestea sunt metehne ale societii moderne, adevarul este insa altul. Probabil ca de la Adam si Eva, oamenii se impart in oameni normali si oameni exceptionali. Normalitatea inseamna sa te confunzi cu societatea in orice imprejurare, fie buna sau rea, fie corecta sau nu, fie sublima sau meschina si asta numai pentru a nu fi judecat la randul tau. Imi place sa cred ca Iuda, a fost un om normal. A facut ceva ce multi dintre oamenii normali fac de secole.Isi tradeaza aproapele pentru castiguri efemere sau de frica repercusiunilor. Cred cu tarie insa ca, Galileo Galilei a fost un om exceptional, si spun asta nu pentru descoperirea formei geometrice a Pamantului, ci pentru ca a preferat sa moara pentru convigerile lui, pentru ca fara argumente, nimeni nu l-a putut convinge sa taca, pentru ca indiferent de consecinte si-a exprimat, sustinut si aparat punctul de vedere si credinta in adevar.

Imi place sa cred ca in lume se afla mult mai multi oameni exceptionali decat oameni normali, iar multe din legile axiomatice ale societatii noastre sunt scrise de oameni cu adevarat exceptionali. So...!