De la altii: Cozonac

Na, amu să vă dau şi reţeta, dreptu-i că-n poză îi fără cacao, dar la ăla la care nu i-o plăcea, să mănânce cozonac cu urdă. Că pe la noi nu se poate Rusalii fără cozonac sau lichiu cu urdă.
Sî să-l văd pe ăla care face mofturi! Că-i cu vişine şi nu cu cirese sau poate căpşuni! Căpşuni nu cred că mai găsesc la piaţă. Buna, toamna punea prune. Amu, io zâc aşe, să meargă repede, cum o făcea Buna.
- 3 ouă
- 250 gr. zahăr tos, că din ăla pudră trebuia să cumpere.
- 100 ml ulei, oloi spunea ea.
- 100 ml. lapte
- 250 gr. faina, o cană şî ceva că doar nu stătea să cântărească, mai punea şî după ochi.
-1 praf de copt
- coaja de lamaie, de asta rar avea, dar mergea şi fără.
- zahăr vanilinat, de astea avea, îi plăcea să-l ţină sub pernă, împreună cu florile de lavandă.

Amestecaţi astea toate, turnaţi compozitia într-o tavă tapetată şi împrăstiaţi deasupra fructele: cireşe, vişine, căpşuni, mere răzălite amestecate cu zahăr şi scorţişoara, la care cum îi place sau ce fructe are fiecare prin prin casă. Amu fiecare îşi cunoşte lerul şi ştie cât de tare să-l încălzească. Prăjitura o ţine cam o jumătate de oră. Buna o ţinea cam cât credea ea, nu avea ceas în conie. Na, ş-amu să-mi spuneţi dacă v-o plăcut. Na, şî dacă zâce-ţi că-i prea dulce, atunci treceţi pe la mine, că io fac şî lichiu cu urdă, în care pun puţin zahăr în urdă şi un pic de mărar şî mai bine fac lichiu cu varză, în care nu pun deloc zahăr. Na bine? Ne-am înţeles?


Na, amu alegeţi, şi-ţi vedea care cu ce-i:






Sursa: Elena Morariu