Am fost un copil care a mers la scoala stiind sa citeasca si sa scrie (nu scriam caligrafic dar puteam scrie lejer cu litere de tipar de pe la 5 ani). Mama m-a ajutat (nu fortat, pentru ca eu I-am cerut) sa citesc iar eu am inteles cum sa scriu. In prima zi de scoala, am citit singura povestile de la sfarsitul abecedarului. Au fost semne considerate, astazi, indicii ale unui copil supra-dotat. Ce s-a intamplat cu mine?
Am mers la scoala, am invatat, nimeni nu a apreciat pentru ca erau mai importante sacosele primite de invatator decat potentialul copiiilor, asa ca m-am plictisit si pe termen lung nu am avut rezultate extraordinare. In plus, ma scotea din minti sa-l citesc pe Eminescu si sa il comentez cum vedeau altii opera lui si, nu cum simteam eu, ma scotea din minti sa invat comentariile "bune" dictate de profesor. Am plecat din tara cu o diploma de licenta, am facut aici un master pe care am sa il folosesc intr-o parte a lumii care nu prea are treaba cu Romania in timp ce profesorii mei duc o viata de 2 bani in tara. Copii mei... Unul a fost acceptat intr-un program de copii supra-dotati, celalalt urmeaza sa fie testat la recomandarea profesorilor pentru ca este peste nivelul scolii si al districtului scolar. Romania nu va beneficia niciodata de potentialul asta si, din nefericire, nu suntem singurele cazuri... Stiu multe cazuri de Romani in situatia asta... Sper sa fie cat mai multi professori care sa inteleaga faptul ca sacosele ii ajuta doar pe termen scurt in timp ce refuzul sacoselor le poate oferi o calitate superioara a vietii pe termen lung.
sursa: Roberta Mihai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu