De ce nu-i spui copilului meu ce se intampla acum?
In fizica, legile cuanticii sunt aplicate deja in tehnologia telefoanelor inteligente, a calculatoarelor sau ecranelor cu plasma.
In biologie, medicina moderna trimite deja nanoroboti in organism pentru repararea celulelor.
In informatica, limbajele de programare au devenit deja la fel de necesare ca invatarea unei limbi straine.
In chimie, putem deja vorbi de o multime de compusi pe care ii ingeram zilnic si care ne afectează dramatic existenta.
In psihologie, cunoasterea creierului uman a răsturnat deja o multime de teorii ale invatarii, motivatiei, atentiei etc.
In geografie, exista deja fotografii ale celor mai indepartate galaxii. Orice calatorie imaginara pe glob a devenit realitate cu Google Maps.
Cu toate astea, profesorii nostri nu scot o vorba copiilor la clasa despre nimic din cele mai de sus. I-am intrebat adesea, pe unii sau pe altii, de ce nu o fac. Raspunsul universal este "n-au inca nevoie copiii sa stie asta. Trebuie sa incepem cu bazele".
Asta este una dintre cele mai mari prejudecati in invatare: amanarea complicatului sau a fascinantului doar pentru ca ai senzatia ca baza n-a fost pusa. Nu e numai gresit, dar si mutilator pentru minte si suflet. Cele mai interesante si vii lucruri ale prezentului li se refuza copiilor doar pentru ca profesorul are o viziune ingusta si neincrezatoare despre inteligenta umana. Daca mintea ar functiona asa, mecanic, pas cu pas, fara posibilitatea de a face salturi, am fi ramas probabil in locuintele noastre din pesteri.
Cu atat mai capabila este mintea copiilor si mult peste abilitatile noastre deja specializate si intepenite.
Nu cred ca invatarea trebuie sa inceapa de la Adam si Eva neparat. Prezentul este sursa cea mai bogata si la indemana. S-a dovedit ca mintea copiilor are o arhitectura cu mult mai flexibila si complexa decat a noastra, mult mai pregatita sa absoarba informatia contemporana cu viata lor.
Din pacate, multi dintre noi, adultii profesori, traim in trecut. Si in paradigma lucrurilor facute babeste, bob cu bob. Ce ma sperie si mai tare este cumva mesajul ca poate acesti copii inca nu merita accesul la lucruri asa uimitoare pana nu se spetesc și se caznesc destul cu abc-ul stiintei.
Ca pe vremea cand cunoasterea era accesibila numai nobililor, scolile romanesti mi se par niste spatii feudale, arhaice, in care copilului meu si altora li se refuza sa ridice capul de pe brazda asudata a caietelor ca sa se uite la stele.
In fizica, legile cuanticii sunt aplicate deja in tehnologia telefoanelor inteligente, a calculatoarelor sau ecranelor cu plasma.
In biologie, medicina moderna trimite deja nanoroboti in organism pentru repararea celulelor.
In informatica, limbajele de programare au devenit deja la fel de necesare ca invatarea unei limbi straine.
In chimie, putem deja vorbi de o multime de compusi pe care ii ingeram zilnic si care ne afectează dramatic existenta.
In psihologie, cunoasterea creierului uman a răsturnat deja o multime de teorii ale invatarii, motivatiei, atentiei etc.
In geografie, exista deja fotografii ale celor mai indepartate galaxii. Orice calatorie imaginara pe glob a devenit realitate cu Google Maps.
Cu toate astea, profesorii nostri nu scot o vorba copiilor la clasa despre nimic din cele mai de sus. I-am intrebat adesea, pe unii sau pe altii, de ce nu o fac. Raspunsul universal este "n-au inca nevoie copiii sa stie asta. Trebuie sa incepem cu bazele".
Asta este una dintre cele mai mari prejudecati in invatare: amanarea complicatului sau a fascinantului doar pentru ca ai senzatia ca baza n-a fost pusa. Nu e numai gresit, dar si mutilator pentru minte si suflet. Cele mai interesante si vii lucruri ale prezentului li se refuza copiilor doar pentru ca profesorul are o viziune ingusta si neincrezatoare despre inteligenta umana. Daca mintea ar functiona asa, mecanic, pas cu pas, fara posibilitatea de a face salturi, am fi ramas probabil in locuintele noastre din pesteri.
Cu atat mai capabila este mintea copiilor si mult peste abilitatile noastre deja specializate si intepenite.
Nu cred ca invatarea trebuie sa inceapa de la Adam si Eva neparat. Prezentul este sursa cea mai bogata si la indemana. S-a dovedit ca mintea copiilor are o arhitectura cu mult mai flexibila si complexa decat a noastra, mult mai pregatita sa absoarba informatia contemporana cu viata lor.
Din pacate, multi dintre noi, adultii profesori, traim in trecut. Si in paradigma lucrurilor facute babeste, bob cu bob. Ce ma sperie si mai tare este cumva mesajul ca poate acesti copii inca nu merita accesul la lucruri asa uimitoare pana nu se spetesc și se caznesc destul cu abc-ul stiintei.
Ca pe vremea cand cunoasterea era accesibila numai nobililor, scolile romanesti mi se par niste spatii feudale, arhaice, in care copilului meu si altora li se refuza sa ridice capul de pe brazda asudata a caietelor ca sa se uite la stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu