Perfectiunea este un ideal. Ca orice ideal, are inainte de toate o substanta metaforica. Normalitatea, asa cum e definita in acceptiunea ei larga, nu e insa un ideal. E mai degraba o scuza. Care ascunde serioase vicii de structura. Neputinta. Neasumare... E o diferenta de valoare in formula pura a expresiei, intre "normalitate" si Firesc. Da, firescul asuma prin si in sine insusi si doza de nebunie care evadeaza fara ezitare din chingile normelor stabilite de atat de facila asezare in masa amorfa a normalitatii.
Care nu e deloc relativa. E unul din cele mai persuasive forme de operare simbolica in campul paradigmelor sociale. Acum un secol si ceva era "normal" ca femeile sa nu poarte pantaloni. Acum e "normal" sa vezi pe toate gradurile ipocriziei manjita expresia "libertate". Si atunci existau si acum exista oameni firesti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu