Pentru ca sa se autonomizeze si sa devina adult din toate punctele de vedere (psihic, emotional, social, profesional, s.a.m.d.), copilul ajuns adult este necesar sa se repozitioneze fata de parintii sai.
Astfel, relatia dintre parinte si copil, este bine sa devina o relatie de tip adult-adult. Parintele nu neaparat are cum sa constientizeze ca progenitura sa a ajuns un adult pana cand acesta nu incepe sa se comporte ca atare. Parintele si-a vazut copilul de cand acesta era bebelus si va continua sa se raporteze la el ca la un copil neajutorat daca acel copil nu isi va afirma personalitatea.
Responsabilitatea este a copilului ajuns adult sa isi schimbe comportamentul in asa fel incat parintele sa inteleaga ca are de-a face cu o persoana matura.
Imi imaginez ca orice parinte se simte implinit si satisfacut atunci cand observa ca si-a indeplinit menirea de parinte si a crescut un adult care a devenit autonom, independent si de sine-statator, deoarece acesta ar fi bine sa fie scopul oricarui parinte.
Un parinte ar fi normal sa se elibereze de grija pe care i-o poarta, in mod excesiv, copilului ajuns adult si sa se bucure ca relatia dintre ei este ca intre doi oameni maturi. Daca un parinte si-a facut datoria, copilul sau va putea sa stea pe doua picioare de unul singur si chiar sa devina un sprijin pentru parintele sau, cand acesta nu mai poate.
Nu este normal ca un parinte sa ii controleze viata copilului sau ajuns adult (adica peste 20-25 de ani), sa ii spuna ce sa faca, sa il intretina, sa il intrebe daca a mancat sau si-a pus caciulita, sa ii spuna cum sa gandeasca, sa il tina langa el, etc. - adica sa se poarte cu el ca si cum ar fi un copil neajutorat. Insa, daca parintele nu vede ca progenitura sa se poate descurca singur, se simte obligat sa ii poarte de grija chiar daca acest a atins maturitatea biologica.
Elibereaza-ti parintele de o grija si devino un adult autonom si de sine-statator. Renegociaza-ti relatia cu parintii tai si demonstreaza-le ca si-au indeplinit menirea de a creste un adult care sta singur pe doua picioare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu