HEMORAGIA bugetului

HEMORAGIA bugetului : creşteri salariale (for now) fără PRECEDENT ! Inconştienţă sau mistificare?

"Ce anume determină dacă un salariu este potrivit cu aportul adus de noi datorită căruia merităm ceva ?"

Îmi explică sensul titlului de mai sus argumentele lui Rawls („A Theory of Justice”) sau cele ale lui Nozick ( „Anarchy, State, and Utopia”) referitoare la „dreptatea ca echitate” (justice as fairness) sau/si „dreptatea ca îndreptăţire” (justice as entitlement) cu premise specifice unor societăţi prospere majoritar? Parţial şi inoperant, nu îmi sunt deloc confortabile ca modus cogitandi est-european, în consecinţă nici valabile ca aplicabilitate !

Însă un alt filosof contemporan, dl. David Schmidtz („Elements of Justice”), afirmă ceea ce ar fi, la prima vedere, un paradox: SALARIUL nu este oferit numai ca o răsplată a meritului personal, performanţei/productivităţii, acesta are şi alte motivaţii legale ! Iată un citat elocvent:

„ Salariile sunt „artefacte” ale sistemului de îndreptăţiri, iar sistemele de îndreptăţiri nu sunt răspunsuri pure la fapte care precizează ce merită angajaţii. ATENŢIE: „ Ele răspund şi unor noţiuni precum reciprocitate, egalitate şi nevoi, chiar şi mai multor tipuri de factori (cerere şi ofertă) care nu au o legătură directă cu temele dreptăţii.
Schmidtz conchide PARADOXAL pentru superficialitatea abordării de aici, dar CORECT :

„Astfel, salariul curent corespunzător unui tip de muncă nu va fi determinat de CEEA CE MERITĂ UN ANGAJAT, deşi faptul că acel angajat merită sau nu să fie plătit cu acel salariu va depinde de eventualitatea în care angajatul face ceva ( furnizează temeiurile de merit aşteptate de la el ) pentr a-l merita.”

Având datele necesare, însăşi denumirea : „Legea salarizării unitare” nu vi se pare un sofism acum? Şi HEMORAGIA ceva justificat ? DECI ?