"Dragile mele...
De cateva ori pe zi, primesc un mail, un mesaj, ceva cu formularea "dragele mele". Cu care eu as putea sa fiu de acord doar daca m-as pune in categoria draga=nava aceea care dragheaza, care sapa adanc. In acel caz, pluralul substantivului este "drage", asa ca n-as avea o problema.
Daca se refera totusi la faptul ca i-as fi draga, am niste obiectii. Corect este "dragile mele". Pentru mine este si logic, nu doar corect. Acesta este pluralul feminin articulat al adjectivului.
Ce sa fac?! Sa ma obisnuiesc, sa ma fac ca nu observ, cum sa fac eu sa nu ma mai deranjeze, cand orice greseala care tine de limba romana ma face sa tresar, prin pregatirea mea si prin convingerile mele?! Cum reactionam, dragile mele si dragii mei, la abaterile gramaticale care tind sa devina norma? Ne aliniem majoritatii, din politete?"
Acum Mie-mi plac dragele...dar ce spun eu...mie-mi plac TOATE,
Eu incerc sa atrag atentia, dar uneori e prea tarziu... cum s-a intamplat cu tobogan care acum are si varianta corecta topogan pe care o folosesc multi multi oameni. Limba e vie, nu? Uneori norma devine depasita de folosirea preponderent gresita a cuvantului care ajunge pana la urma norma. Nu-mi place chestia asta, dar asta e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu