1. Am avut in jurul miste parinti, prieteni si carti, multe carti de la care am invatat ca munca nu e rusinoasa, si cat se poate de benefica la feng-shui. Bonusul a fost sa stiu exact ce vreau sa muncesc de cand aveam vreo 16 ani. Asta se intampla pe un santier, intr-o vara al naibii de caniculara...
2.Cand am fost nevoita sa-mi ciufulesc feng-shuiul, respectiv sa plec dintr-o fabrica, am avut langa mine oameni care si-au facut un scop din a ma face sa zambesc macar o data pe zi. Pe oamenii astia ii numesc prieteni si sper sa le pot da inapoi macar un pic din ceea ce, eu fireste le datorez.
3. Dupa ce 8 ani am muncit o sa muncesc tot ce-mi place si am certitudinea ca inca mai pot sa visez. Pentru ca in tsunami-ul de stiri fast-food mai sunt si pasionati de "blogaria gastronomica". Adica aia care nu e doar o fleica de informatie intre doua chifle de stereotipuri, ci e gatita cu rabdare, potrivit din cuvinte si condimentat exact cat trebuie de iute. Aia in care reporterul special nu este istorie, ci mai poate sa scrie despre evenimente care fac istorie. Asta o sa incerc sa fac in timpul meu liber, pentru ca o sa am ocazia sa fac asta, zic din nou: I'm one lucky bitch. And yes, the bitch is back :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu