Noi am iesit ieri cu ei la garla(adica la canalul ce face legatura dintre Dunare si fosta platforma Siderca)...pentru ca aveam tema "Descrierea, ca mod de expunere" (eseu argumentativ).
Ne-am gandit ca pana vor ajunge copiii nostri sa citeasca pasionati pasaje descriptive sau sa inteleaga "procesul de transfigurare artistica a realitatii", asa cum propune manualul, e mai important sa le dam lor rolul de observator al naturii. Sa ii punem pe ei in postura celui care simte si vede altfel realitatea. Nu stiu ce-a iesit, dar la intoarcere ne rugau ei sa le dam teme (sa faca ei descrieri) !"
Si, acum zic eu: Este o disperare generala printre parinti...sa lucreze, sa lucreze mult, cat mai mult, inchisi intre patru pereti, uitandu-se cu jind afara unde e soare si frumos...cred ca ar fi totusi mai fain sa se bucure de ultimul lor an fara teme experimentand, plimbandu-se, jucandu-se, vizitand locuri, observand, vazand o piesa de teatru, un muzeu, citind o carte de aventura sau aventurandu-se, ei insisi, in natura etc etc etc...
3 comentarii:
Da, cantitateeeee! Sa fieeee!
Am intalnit si inca vad astfel de parinti
exemplu vine de la cei care ne conduc, intotdeauna se impiedica in proiecte si raman doar pe hartie!
Trimiteți un comentariu