Sunt foarte încântat de declaraţia dvs. către femei şi cred că este corect, mai ales după experienţa primită ca urmare a exerciţiului pe care l-aţi sugerat: încercaţi să vă apropiaţi de unitate şi, dacă veţi descoperi că vă criticaţi prietenele, atribuiţi asta Creatorului.
În urma acestui exerciţiu, am descoperit că atitudinea mea, nu numai faţă de prieteni, ci faţă de întreaga lume (cu excepţia copiilor mei), este critică. Este ca un instinct, ca o respiraţie pe care nu o remarci. Şi cu cât o faci mai mult, cu atât persistă mai mult. În ciuda faptului că eu continui să o atribui Creatorului, aceasta continuă să crească şi eu nu am putere, până un punct de silă, greaţă. Uneori, apare o dorinţă să am pe cineva care să mă şteargă, îndepărteze.
Ce pot să fac cu asta, dacă este natura mea? Bărbaţii nu o au, ei sunt mult mai puri. Cum putem noi, femeile, să ne ajutăm să găsim şi să corectăm această calitate?
Răspuns: Doar atunci când o persoană aplică eforturile sale pentru a se uni în grup, conform metodei Cabala, poate descoperi în sine, forţele care se opun acestui lucru. Aceste forţe sunt numite egoism. Iar toate celelalte dorinţe de „a prinde” cât mai mult pentru sine, există în fiecare dintre noi, chiar şi la animale şi, din punctul de vedere al Cabalei, nu sunt considerate egoism.
Ce să faci: Acelaşi lucru ca bărbaţii, care au şi ei acest asta, dar într-o formă diferită. Revelaţia egoismului (Faraon) este cel mai mare dar al Creatorului, deoarece presupune necesitatea de a se întoarce spre El, pentru a-I cere ajutor! Şi întoarcerea spre El, duce la revelaţia Lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu