Cum supravietuiesti unei deziluzii

                                                   Cum sa supravietuiesti unei deziluzii

Va mai aduceti aminte care a fost prima deziluzie, prima constatare ca lucrurile nu stau asa cum credeti? Poate unii au crezut in Mos Craciun si erau in stare sa se bata cu oricine afirma opusul; trezirea la realitate i-a intristat. Unii au crezut poate ca parintii sau bunicii lor vor trai vesnic si vor fi tot timpul in putere; batranetile care au cazut peste ei le-au descoperit copiilor si nepotilor o parte amara a vietii. Altii au crezut ca dragostea este ca in filme, cu fluturi in stomac si clinchet de clopotei, cu printese si feti-frumosi; si au ramas singuri toata viata. Unii au crezut in visul american de a pleca de la zero si a ajunge multimilionar; si s-au chinuit o viata intreaga muncind pe un salariu de nimic in acelasi apartament cu doua camere din cartierul X. Unii au crezut poate in idealuri pe care le sustineau diferiti lideri charismatici, numai ca sa vada cum, pentru diverse foloase, acestia au calcat in picioare insesi princiliile pe care le clamau cu toata convingerea....si lista poate continua.

Fiecare din noi are probabil propriile deziluzii, propriile vise inlantuite de partenerul de viata, de serviciu, de viata in general. Se asteptau sa fie altfel. Au visat frumos, dar, la un moment dat, viata i-a dat cu capul de pragul de sus ca sa-l vada pe cel de jos. Si atunci cand visele te poarta, metaforic, cu capul in nori, pragul de jos este foarte...jos. Pentru unii este atat de jos incat prefera sa-si inece deziluziile in bautura, numai ca, surpriza, deziluziile stiu sa inoate, oricata bautura ar veni peste ele. Altii adopta tot feluri de comportamente care le dauneaza atat lor insisi, cat si celor din jurul lor. Unii, suparati ca nu au gasit fericirea, intorc spini impotriva celor care ar parea ca au prins macar un crampei din ea. Numai ca spinii aceia ii ranesc in aceeasi masura (ba chiar mai mult) si pe ei. Unii insa abordeaza o atitudine de genul ''lucram cu materialul clientului''.
Cum sa supravietuiesti acestor si multe altor deziluzii?
Nu exista decat o singura varianta - sa reevaluezi situatia si sa o iei de la zero. Sa te reasezi pe tine insuti in noul peisaj si sa crezi din nou ca se poate. Celelalte variante nu inseamna o supravietuire, ci o continua rasucire a cutitului in rana. S-ar putea ca deziluziile sa nu se termine. S-ar putea ca viata ( sa-i spunem asa, generic) sa ne loveasca din nou.
Exista un mini-joc cu franturi de tevi amestecate, pe care trebuie sa le rotesti in asa fel incat sa iasa un tub continuu. Uneori, nu-ti iese din prima. Te poticnesti la ultimul fragment, caruia nu poti sa-i gasesti locul. Atunci, trebuie sa o iei de la capat si sa reordonezi altfel. Asa este si viata. Uneori, totul merge bine, alteori exista o ''piesa'' care distruge totul.
Solutia este sa o iei de la capat si sa ordonezi astfel lucrurile.
Important este sa stii ca se poate rezolva