Norocul e ca mai aveam caldura,
Culeasa din al verii dulce umblet
Pastrata cu grija in a inimii curbura .
Imensitatea marii-n valuri se rascoala
Mii de pescarusi zburda-n tacere,
A sosit iarna frumoasa si goala
Bataia vantului, rebela mangaiere.
Stancile , de dor sunt zgribulite
Soarele ,zambeste cu un dinte,
Scoicile, de valuri sunt ametite,
Iarna ne soseste si-n cuvinte .
Sunete-nghetate, sunete stinghere
Rascolite de raceala gandului,
Culese din a sufletului adiere
Sosite cu ultima stinghie a podului .
Marea si-a tras patura-nspumata
Peste tarmul depasit de randuri,
Puternic ”el”langa o”ea”-ngandurata
Croseteaza caldura din amurguri .
Cuvintele-s sculptate-n alb si gri
Cate-o sarbatoare ne umple asteptarea,
Gustam aroma cu parfum de frezii
Si ne continuam in tihna hibernarea .
Liliana Carmen Stoica
21 nov. 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu