Am vazut, intr-o zi un baiat in carucior, in jur de 20 de ani care cu mainile vanjoase. Eu alerg de multe ori, dar in aceea zi l-am vazut pe el, alergand in paralel cu mine. Cu cat eu maream ritmul cu ata el isi rotea mainile mai tare pentru a tine ritmul. nu ne-am vorbit, doar am zambit, asa cu subinteles.
Pentru o zi el a fost adversarul meu in micul maraton desfasurat intr-o dupa-amiaza de vara secetoasa. Nu a castigat niciunul, pentru ca asa am vrut...Am fost egali si am trecut impreuna linia de sosire.
Privirea lui arata un spirit viu, competitiv, dornic de o noua provocare! Din acea zi am inteles ca acesti oameni, invalizi sunt oameni puternici, oameni ca si noi, plini de viata! Suntem egali!
Un comentariu:
foarte frumos acest articol si plin de inavataminte! Un inceput de saptamana placut!
Trimiteți un comentariu