Ma agit degeaba pe tema invatamantului prost din Romania

Imi zice o prietena ca ma agit degeaba pe tema invatamantului prost din Romania. Ca la o adica, ce conteaza ca manualele-s slabe, continuturile depasite, orarele ingramadite; ca pana la urma copiii astia care invata serios dupa ele, care-s harnici si iau nota 10 la bac, ajung departe oricum. Adica, exersand deci cu sarguinta, indiferent de materialul pe care-l prelucreaza creierul, tot om destept ajungi si sansele de reusita-n viata cresc.
Da, culmea, ca lucrurile chiar par ca merg: profesorii buni - ca prietena mea - pun schemele pe tabla, isi antreneaza cei mai receptivi copii dupa modelele de evaluari nationale, isi fac treaba dupa cum sunt asteptarile dictate de la Minister, inspectorate, etc.

Problema insa e ca asteptarile astea erau tinte pentru dezvoltarea copiilor acum 30 de ani. "Departele" asta la care ajung copiii buni e undeva in spate, nu inainte. Astazi copiii nostri iau 10 pentru trecut. Parintii se bucura de reusite pe care ar trebui deja sa le privim prin oglinda retrovizoare. Reusitele lor probabile sunt in zona supravietuirii, comparativ cu nefericitii si numerosii "vanzatori cu Masterate".
Da, chiar, de ce sa ma agit daca merge si asa? Adica da, avem structuri, organizare, titulari, scoli renovate, note bune, tot. Mai putin continuturi pe nevoile de maine. Si creiere care sa faca viata mai buna nepotilor nostri.
Aberatiile in sistem s-au generalizat in asa hal, incat chiar pare functional. S-au armonizat perfect, pana la capat, toate tampeniile, incat daca deschizi gura sa arati ca se poate totusi altfel, esti privit cu mila. In Romania trebuie sa stii sa taci din gura. Asta-i forma noastra de inteligenta: sa stii cand te agiti degeaba.