Ce liniste aveam in casa, cand, subit, am auzit alarma de incendiu la locuinta de linga mine. Mi-a fost mereu frica si de apa si de foc. Alarmele astea, cind se declanseaza, sint ingrozitoare, anunta parca sfirsitul lumii si-ti gauresc timpanele.
Simteam ca imi iese inima din loc. M-am invirtit, m-am rasucit si, speriata, m-am dus sa sun la usa alaturata, inainte sa chem pompierii. Vecinul meu, un ucrainian, dragut si politicos, incerca sa gateasca. Era disperat, incercind sa elimine fumul cu un prosop, fum prin care, cu greu ne-am vazut unul pe altul, in timp ce am avut un dialog laconic si rapid.
Alarma zbiera, si noi pe linga ea, sa ne facem auziti: "I'm sorry. I'm trying to cook. I did not mean to disturb you". I-am zis: "Well, you just did. Please, take some cooking classes".
Eu, care abia stiu sa fac cartofi prajiti...Da, dar macar, nu dau foc la casa si nu sperii vecinii. I recognize and respect my limits, in alte cuvinte. tzup tzup
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu